1. [DEX '09] ETICHETARE, etichetări, s. f. Acțiunea de a eticheta și rezultatul ei. – V. eticheta.
2. [MDA2] etichetare sf [At: L L I, 127 / Pl: ~tări / E: eticheta] 1 Aplicare a unei etichete (1) pe obiect Si etichetat (1). 2 (Fig) Atribuire (obiectivă sau subiectivă) a unei calități cuiva Si: calificare, categorisire, etichetat1 (2).
3. [DN] ETICHETARE s.f. Acțiunea de a eticheta și rezultatul ei. [< eticheta].
4. [DEX '09] ETICHETA, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.
5. [MDA2] eticheta vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr étiqueter] 1 A aplica o etichetă (1). 2 (Fig) A atribui o calitate cuiva așa cum se cuvine (sau cum se crede că se cuvine) Si: a califica, a categorisi.
6. [CADE] *ETICHETA (-etez) vb. tr. A lipi o etichetă [fr. étiqueter].
7. [CADE] * ETICHETA (-etez) vb. tr. A lipi o etichetă [fr. étiqueter].
8. [CADE] * ETICHETĂ (pl. -te) sf. 1 Bilețel, însemnare ce se pune sau se lipsește pe un obiect, spre a i se indica natura, proveniența, prețul, etc.: osul era alb și luciu, dar nu avea nici o ~ lipită pe el (NEGR.) ¶ 2 Ceremonial al Curții ¶ 3 Forme ceremonioase, regule convenționale de politeță stabilite și uzitate de particulari între ei: am găsit pretenții și etichete care mi-o tăiat deodată tot gustul de petrecere (ALECS.) [fr. étiquette].
9. [DLRLC] ETICHETA, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica (pe cineva sau ceva).
10. [DLRM] ETICHETA, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine. – Fr. étiqueter.
11. [DN] ETICHETA vb. I. tr. 1. A pune o etichetă (pe ceva). 2. (Fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. étiqueter].
12. [MDN '00] ETICHETA vb. tr. 1. a pune o etichetă. ◊ a asocia o etichetă (3). 2. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva). (< fr. étiqueter)
13. [DOOM 3] etichetare s. f., g.-d. art. etichetării; pl. etichetări
14. [DOOM 2] etichetare s. f., g.-d. art. etichetării; pl. etichetări
15. [DOOM 3] eticheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etichetez, 3 etichetează; conj. prez. 1 sg. să etichetez, 3 să eticheteze
16. [DOOM 2] eticheta (a ~) vb., ind. prez. 3 etichetează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL