1. [DEX '09] EXPECTATIVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative.
2. [MDA2] expectativă sf [At: GM (1854), 3262/70 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ve / E: fr expectative] 1 Așteptare a unui lucru (întrevăzut ca posibil prin calcule sau promisiuni) sau a unui moment (favorabil pentru acțiune) Si: (înv) expectanță (1); (rar) expectație (1). 2 Neintervenție într-o situație care se poate soluționa de la sine Si: (înv) expectanță (2); (rar) expectație (2). 3 (Înv) Drept de candidatură la un post care urmează să devină vacant Si: (rar) expectație (3).
3. [CADE] * EXPECTATIVĂ (pl. -ve) sf. Așteptare întemeiată pe probabilități, pe făgăduelii: a sta în ~; a avea expectativa unei moșteniri; era o politică cu totul de ~ (I.-GH.) [fr.].
4. [CADE] *EXPECTATIVĂ (pl. -ve) sf. Așteptare întemeiată pe probabilități, pe făgădueli: a sta în ~; a avea expectativa unei moșteniri; era o politică cu totul de ~ I. -GH. [fr.].
5. [DLRLC] EXPECTATIVĂ s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații în așteptarea unui moment potrivit. În aparență, politica Franciei în Principate era o politică cu totul de expectativă. GHICA, S. 176. ◊ Expr. A fi (sau a sta) în expectativă = a fi (sau a sta) în așteptare, pentru a interveni la momentul oportun.
6. [DLRM] EXPECTATIVĂ s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații, în așteptarea unui moment potrivit. – Fr. expectative.
7. [DN] EXPECTATIVĂ s.f. Așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, probabilități sau promisiuni; expectație. [Var. espectativă s.f. / < fr. expectative, cf. lat. expectare – a aștepta].
8. [MDN '00] EXPECTATIVĂ s. f. așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, promisiuni sau probabilități; expectație. (< fr. expectative)
9. [Șăineanu, ed. VI] expectativă f. așteptare întemeiată pe promisiuni sau probabilități: a rămânea în expectativă.
10. [Scriban] *expectatívă f., pl. e (fem. d. expectativ; fr. -ive). Așteptare bazată pe promisiunĭ orĭ probabilitățĭ: a sta în expectativă.
11. [DN] ESPECTATIVĂ s.f. v. expectativă.
12. [DOOM 3] expectativă s. f., g.-d. art. expectativei; pl. expectative
13. [DOOM 2] expectativă s. f., g.-d. art. expectativei; pl. expectative
14. [MDO] expectativă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL