1. [DEX '09] ESOPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique.
2. [MDA2] esopic, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ésopique] (Rar) 1 Specific lui Esop Si: (înv) esopicesc (1). 2 Care se referă la Esop Si: (înv) esopicesc (2). 3 Care aparține lui Esop Si: (înv) esopicesc (3). 4 Care provine de la Esop Si: (înv) esopicesc (4). 5 (Pex; liv) Ambiguu.
3. [DN] ESOPIC adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; (liv.) neclar, mai puțin clar. [< fr. ésopique, cf. Esop – fabulist grec din antichitate].
4. [MDN '00] ESOPIC adj. propriu lui Esop, referitor la Esop. ♦ stil ~ = stil sibilinic, neclar. (< fr. ésopique)
5. [DOOM 3] esopic adj. m., pl. esopici; f. esopică, pl. esopice
6. [DOOM 2] esopic adj. m., pl. esopici; f. esopică, pl. esopice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL