1. [Scriban] esnáf, V. isnaf.
2. [CADE] ISNAF (pl. -afuri) sn. 1 Corporație, breaslă: populațiunea orașelor se compunea din meseriași și neguțători împărtiți în ~uri sau corporații (I.-GH.) ¶ 2 Breslaș; meseriași: pe cine dintre ~i ori cupeți or prinde, să-l tunză ridiche (CAR.) [tc. esnaf].
3. [Scriban] isnáf și esnáf n., pl. urĭ (turc. ar. esnaf). Vechĭ. Corporațiune, breaslă. Breslaș, meseriaș. – Și iznaf.
4. [DLRLV] IESNAF s.n. (Mold., ȚR) Corporație, breaslă. A: Să face alaiu de iesnafuri, de breasle, fieștecare breaslă cu podoabele ei. IM 1754, 9v; cf. AXINTE URICARIUL: IM 1754, 9r, 10r. B: Au ieșit iesnafurile, adecă toate refeltrile cîte să află în Țarigrad. IM 1730, 14v; cf. IM 1730, 14v, 15v. Variante: isnaf (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. esnaf. Cf. r u f e t (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL