Definiție și ce înseamnă escrement

1. [DEX '09] EXCREMENT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum.

2. [MDA2] excrement sn [At: ÎNV. FRĂG. 48/15 / V: (înv, reg) esc~, escremânt, escremint, (îvr) ~mânt[1], scremânt, scre~ (pl: scremenți sm) / Pl: ~e / E: fr excrément, lat excrementum] 1 (Mpl) Materii evacuate pe cale naturală din corpul omului, al animalelor. 2 (Spc) Materii fecale. 3 (Pgn; înv, lpl, îf escreminte) Resturi nefolositoare Si: gunoi. 4 (Rar; îf excremânt) Persoană abjectă, demnă de dispreț.

3. [CADE] * EXCREMENT (pl. -te) sn. Tot ce iese în mod firesc din corpul omului sau animalelor, scîrnă, baligă [fr.].

4. [CADE] *EXCREMENT (pl. -te) sn. Tot ce iese în mod firesc din corpul omului sau animalelor, scîrnă, baligă [fr.].

5. [DLRLC] EXCREMENT, excremente, s. n. (Mai ales la pl.) Materie eliminată din corpul oamenilor sau al animalelor; materii fecale.

6. [DLRM] EXCREMENT, excremente, s. n. Materie eliminată din corpul oamenilor sau al animalelor; fecale. – Fr. excrément (lat. lit. excrementum).

7. [DN] EXCREMENT s.n. (De obicei la pl.) Materie evacuată pe cale naturală din corpul animalelor prin defecație; materii fecale. [Pl. -te, var. escrement s.n. / < fr. excrément, cf. lat. excrementum].

8. [MDN '00] EXCREMENT s. n. (pl.) fecale. (< fr. excrément, lat. excrementum)

9. [Scriban] *excremént n., pl. e (lat. ex-crementum, d. ex-cérnere, a cerne, a separa). Fiziol. Materie eliminată din corp pe căile naturale, maĭ ales vorbind de materiile fecale.

10. [MDA2] escremânt sn vz excrement

11. [MDA2] escrement sn vz excrement

12. [MDA2] escremint sn vz excrement

13. [MDA2] excremânt sn vz excrement

14. [MDA2] scremânt sn vz excrement

15. [MDA2] screment sn vz excrement

16. [DN] ESCREMENT s.n. v. excrement.

17. [Șăineanu, ed. VI] excremente n. pl. tot ce iese din corp într’un mod natural.

18. [DOOM 3] excrement s. n., pl. excremente

19. [DOOM 2] excrement s. n., pl. excremente

20. [IVO-III] excrement, -te.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] escarpare sf [At: LTR2 / Pl: ~pări / E: escarpa] 1-2 Construire a […]
1. [MDA2] escarpat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: escarpa] 1-2 Escarpare […]
1. [DEX '09] ESCARPEN, escarpeni, s. m. Pantof de damă cu toc înalt, nedecupat, foarte […]
1. [DEX '09] ESCARĂ, escare, s. f. Crustă negricioasă care se formează în urma mortificării […]
1. [DEX '09] ESCATOLOGIC, -Ă, escatologici, -ce, adj. Referitor la escatologie; de escatologie. – Din […]
1. [DEX '09] ESCATOLOGIE s. f. Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii […]
1. [DEX '09] ESCAVATOR s. n. v. excavator. 2. [MDA2] escavator sn vz excavator 3. […]
1. [DEX '09] EXCEPTA, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro