1. [MDA2] escitare sf vz excitare
2. [DEX '09] EXCITA, excit, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare.
3. [DEX '09] EXCITARE, excitări, s. f. 1. Acțiunea de a excita și rezultatul ei; excitație. 2. Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. excita.
4. [MDA2] escita v vz excita
5. [MDA2] excita [At: BARASCH, I., F. 14/22 / V: (înv) esci~ / P: ex-ci~ / Pzi: excit / E: fr excitor, lat excitare] 1 vt A provoca un sentiment, o senzație etc. 2 vt (Fșa) A stârni o dorință sexuală. 3-4 vtr (Fig) A (se) tulbura. 5 vr A simți o dorință sexuală. 6 vt A determina (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 7 vt (Fșa) A intensifica (un sentiment, o senzație etc.). 8 vt A întărâta. 9 vt (Fșa) A îndemna. 10 vt A încuraja. 11 vt A mări activitatea psihică sau intelectuală. 12-13 vtr (Fșa) A (se) enerva. 14 vt A produce un câmp magnetic într-un aparat electric. 15 vt A comunica un plus de energie unui sistem fizic.
6. [MDA2] excitare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / P: ex-ci~ / Pl: ~tări / E: excita] 1 Provocare a unui sentiment, senzații etc. 2 Stârnire a unei dorințe sexuale. 3 (Fig) Tulburare. 4 Simțire a unei dorințe sexuale. 5 Excitație (2). 6 Intensificare a unui sentiment, a unei senzații etc. 7 Îndemnare. 8 Încurajare. 9 Mărire a activității psihice sau intelectuale Si: stimulare. 10 Instigare. 11 Întărâtare. 12 Enervare. 13 Producere a unui câmp magnetic într-un aparat electric. 14 Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. 15 (Fiz) Perturbare energetică a unui sistem aflat în echilibru.
7. [CADE] * EXCITA (-it) I. vb. tr. 1 A îndemna, a îmboldi, a da ghies: ~ pe cineva la muncă ¶ 2 A îmbărbăta, a încuraja, a însufleți: ~ curajul cuiva ¶ 3 A ațîța, a întărîta, a asmuți ¶ 4 A provoca, a face să se nască, a pricinui: ~ rîsul, mila ¶ 5 A produce o excitare: cafeaua l-a excitat prea mult. II. vb. refl. A se întărîta; a se însufleți [fr.].
8. [CADE] *EXCITA (-it) I. vb. tr. 1 A îndemna, a îmboldi, a da ghies: ~ pe cineva la muncă ¶ 2 A îmbărbăta, a încuraja, a însufleți: ~ curajul cuiva ¶ 3 A ațîța, a întărită, a asmuți ¶ 4 A provoca, a face să se nască, a pricinui: ~ rîsul, mila ¶ 5 🩺 A produce o excitare: cafeaua l-a excitat prea mult. II. vb. refl. A se întărîta; a se însufleți [fr.].
9. [CADE] * EXCITARE sf. 1 Faptul de a (se) excita, îmboldire, ațîțare, însuflețire ¶ 2 🩺 Stare de activitate mai mare a unui organ sau a tuturor organelor.
10. [CADE] *EXCITARE sf. 1 Faptul de a (se) excita, îmboldire, ațîțare, însuflețire ¶ 2 🩺 Stare de activitate mai mare a unui organ sau a tuturor organelor.
11. [DLRLC] EXCITA, excit, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ; a stimula. Dacă înțepăm piciorul broaștei... înțepătura excită terminația nervului senzitiv. ANATOMIA 30. ◊ Refl. De la centrul respirator, situat în bulbul rahidian, excitațiile merg prin măduva spinării de-a lungul fibrelor nervoase, pînă la mușchii respiratori. Și astfel se excită într-o ordine strict determinată, cînd mușchii inspiratori, cînd cei expiratori. ANATOMIA 87. ♦ A aduce într-o stare de iritație, de nervozitate; a ațîța, a întărîta. Deși mulți din boierii cei mai însemnați simțise că se pregătește ceva și veneau pe la unii din noi, încurajîndu-ne și chiar excitîndu-ne, făgăduind că erau gata a da tot concursul lor moral și bănesc, dar nici unul n-a venit să aducă un gologan măcar. GHICA, S. A. 158. ♦ A provoca, a produce, a stîrni o senzație, un sentiment. A excita foamea. A excita setea. ▭ Care sînt idealurile, simțirile ce ne va excita și sugera opera artistică. GHEREA, ST. CR. I 39. 2. A produce un cîmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric.
12. [DLRLC] EXCITARE, excitări, s. f. Acțiunea de a excita; excitație.
13. [DLRM] EXCITA, excit, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ; a stimula. ♦ Refl. Se excită, într-o ordine strict determinată, cînd mușchii inspiratori, cînd cei expiratori (ANATOMIA). ♦ A ațîța, a întărîta. ♦ A provoca, a stîrni o senzație, un sentiment. 2. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric. – Fr. exciter (lat. lit. excitare).
14. [DLRM] EXCITARE, excitări, s. f. Acțiunea de a excita; excitație.
15. [DN] ESCITA vb. I. v. excita.
16. [DN] EXCITA vb. I. tr. 1. A activa, a stimula funcția unei celule, a unui țesut, a unui organ etc. 2. (Fig.) A irita, a stîrni, a ațîța. ♦ A provoca o senzație, o emoție, un sentiment. 3. (Fiz.) A comunica un plus de energie unui sistem fizic. ♦ A produce un cîmp magnetic într-o mașină electrică. [Pron. ecs-ci-, p. i. excit și -tez, var. escita vb. I. / cf. fr. exciter, lat. excitare].
17. [DN] EXCITARE s.f. Acțiunea de a (se) excita; excitație. ♦ (Fiz.) Perturbare energetică a unui sistem aflat în stare de echilibru. [< excita].
18. [MDN '00] EXCITA vb. tr. 1. a activa, a stimula funcția unei celule, a unui țesut, organ etc. 2. (fig.) a irita, a ațâța. ◊ a provoca o senzație, un sentiment. 3. (fiz.) a comunica un plus de energie unui sistem fizic. ◊ a produce un câmp magnetic într-o mașină electrică. (< fr. exciter, lat. excitare)
19. [Șăineanu, ed. VI] excità a. 1. a provoca, a face să nască: a excita milă; 2. a îmboldi, a încuraja: a excita la muncă; 3. a întărâta: cafeaua excită sistemul nervos.
20. [Scriban] *excít, a -á, v. tr. (lat. éx-cito, -áre, d. citare, a cita). Fac să lucreze maĭ vioĭ, ațîț: ceaĭu excită nerviĭ. Fig. Îndemn, ațîț, animez, stimulez: a excita soldațiĭ la luptă. Provoc, inspir: a excita milă.
21. [Scriban] *excitațiúne f. (lat. excitátio, -ónis). Acțiunea de a excita, de a ațîța. Activitate anormală a organizmuluĭ. Fig. Ațîțare, însuflețire a pasiunilor. – Și -áție, dar ob. -áre.
22. [DOOM 3] excita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excit, 2 sg. exciți, 3 excită; conj. prez. 1 sg. să excit, 3 să excite
23. [DOOM 3] excitare s. f., g.-d. art. excitării; pl. excitări
24. [DOOM 2] excita (a ~) vb., ind. prez. 3 excită
25. [DOOM 2] excitare s. f., g.-d. art. excitării; pl. excitări
26. [MDO] excita (pr. cs-ci)
27. [IVO-III] excit.
28. [Argou] A SE EXCITA a-l lua / a o lua cu călduri, a i se scula bâzdâcul, a-l trece / a o trece căldurile, a se uda toată, a i se zbârli fofoloanca, a-i zbârnâi găoacea, a se zgândări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL