1. [DEX '09] ESCATOLOGIE s. f. Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului. – Din fr. eschatologie.
2. [MDA2] escatologie sf [At: ENC. ROM. / V: eshato~ / S și: escha~ / Pl: ~ii[1] / E: fr eschatologie] Totalitate a concepțiilor religioase referitoare la soarta omului după moarte, la sfârșitul lumii și al universului.
3. [DN] ESCATOLOGIE s.f. Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfîrșitul lumii și judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f. / < fr. eschatologie, cf. gr. eschatos – ultim, logos – cuvînt].
4. [MDA2] eschatologie sf vz escatologie
5. [MDA2] eshatologie sf vz escatologie
6. [DN] ESCHATOLOGIE s.f. v. escatologie.
7. [DN] ESHATOLOGIE s.f. v. escatologie.
8. [MDN '00] ESHATOLOGIE s. f. totalitatea concepțiilor religioase care se referă la destinele finale ale omenirii. (< fr. eschatologie)
9. [DOOM 3] escatologie s. f., art. escatologia, g.-d. escatologii, art. escatologiei
10. [DOOM 2] !escatologie s. f., art. escatologia, g.-d. escatologii, art. escatologiei
11. [DETS] ESCATO- (ESCHATO-, ESHATO-) „sfîrșit, final, ultim”. ◊ gr. eskhatos „final, ultim” > fr. eschato-, germ. id., engl. id. > rom. escato-, eschato și eshato-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., totalitatea concepțiilor mistice referitoare la soarta finală a omului și a omenirii.
12. [DE] ESCATOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. eskhatos „ultima” + logos „studiu”) s. f. (REL.) Totalitatea concepțiilor despre sfârșitul Universului și despre destinului omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătura despre instaurarea împărăției lui Dumnezeu după a doua venire a lui Hristos, ca Judecător.
13. [D.Religios] eshatologie s. f. Concepție existentă în unele religii despre sfârșitul universului, despre distrugerea lumii și despre destinul omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătură despre evenimente legate de sfârșitul vieții omului pe pământ și de mântuirea lui (eshatologie particulară), precum și despre realitățile ultime ale sfârșitului lumii (a doua venire a Domnului, învierea morților, judecata universală, cer nou și pământ nou, viața veșnică și chinurile veșnice), când lumea începe din nou având ca scop nu sfârșitul, ci eternitatea (eshatologie universală). [Var. escatologie s. f.] – Din fr. eschatologie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL