1. [DEX '09] ERUPE, pers. 3 erupe, vb. III. Intranz. 1. (Despre lavă, magmă, petrol) A face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni. ♦ (Despre vulcani) A azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul. 2. (Despre pete, bășicuțe etc. caracteristice unor boli) A apărea, a se forma. – Din lat. erumpere (după rupe).
2. [MDA2] erupe vi [At: ANTONESCU, D. / V: irumpe / Pzi: 3 erupe / E: lat erumpere] 1 (D. lavă, magmă, petrol) A ieși brusc și violent din pământ. 2 (D. vulcani) A azvârli lava cu putere afară. 3 (D. sonde) A azvârli cu putere afară țițeiul. 4 (D. pete, bășicuțe etc. caracteristice unor boli) A apărea. 5 (Fig; d. calități, înclinații umane etc.) A se manifesta violent.
3. [CADE] * ERUPE (-up) vb. intr. 🗺 A țîșni afară cu violență pînă la o mare înălțime, a face erupțiune (vorb. de un vulcan, de o sondă de petiol, etc.) [lat. erumpere, modificat după rupe].
4. [CADE] *ERUPE (-up) vb. intr. 🗺 A țîșni afară cu violență pînă la o mare înălțime, a face erupțiune (vorb. de un vulcan, de o sondă de petrol, etc.) [lat. erumpere, modificat după rupe].
5. [DLRLC] ERUPE, pers. 3 erupe, vb. III. Intranz. (Despre corpuri fluide) A ieși brusc și violent dintr-un loc închis, a țîșni, a izbucni; (despre un vulcan, o sondă etc.) a face erupție, a arunca afară cu putere (lavă, țiței etc.).
6. [DLRM] ERUPE, pers. 3 erúpe, vb. III. Intranz. A face erupție, a arunca afară cu putere (lavă,țiței etc.); p. ext. (despre fluide) a țîșni, a izbucni. – Lat. lit. erumpere (după rupe).
7. [DN] ERUPE vb. III. intr. A țîșni, a izbucni; (despre vulcani, sonde) a fi în erupție. [P.i. erup, 3 -pe. / < lat. erumpere, după rupe].
8. [MDN '00] ERUPE vt. intr. (despre magmă, petrol etc.) a face erupție; a țâșni, a izbucni. 2. (despre pete, bășicuțe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea. (după lat. erumpere)
9. [Scriban] *erúp, -rúpt, a -rúpe v. intr. (lat. e-rúmpere. V. rup). Fac erupțiune, izbucnesc: vulcanu erupe.
10. [DOOM 3] !erupe (a ~) (a face erupție) vb., ind. prez. 3 sg. erupe, 3 pl. erup; conj. prez. 3 să erupă; ger. erupănd; part. erupt
11. [DOOM 2] erupe (a ~) (a face erupție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. erup; part. erupt
12. [DER] erupe (erup, erupt), vb. – A face erupție, a ieși afară, a izbucni. Lat. erumpere (sec. XIX), conjugat ca rupe. – Der. (din fr.) eruptiv, adj.; erupți(un)e, s. f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL