1. [DEX '09] ERATĂ, erate, s. f. Listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond. – Din fr., lat. errata.
2. [MDA2] erată sf [At: PLEȘOIANU, T. I, 257/1 / V: (liv) errato, (îvr) errat sn / Pl: ~te / E: fr errata, it errato] 1 Listă a greșelilor de tipar (sau de fond) și a indicațiilor de corectură a acestora, care se așază, de obicei, la sfârșitul unei cărți, reviste etc. Si: (liv) corrigenda, (frr) erratum. 2 (Îdt) Greșeală de tipar.
3. [CADE] * ERATĂ (pl. -te) sf. 📰 Înșirarea greșelilor de tipar cu îndreptările ce trebuesc făcute, ce se publică la sfîrșitul unei cărți [fr. errata].
4. [CADE] *ERATĂ (pl. -te) sf. 📰 Înșirarea greșelilor de tipar cu îndreptările ce trebuesc făcute, ce se publică la sfîrșitul unei cărți [fr. errata].
5. [DLRLC] ERATĂ, erate, s. f. Listă care se adaugă la o tipăritură și care conține îndreptarea erorilor de tipar strecurate în text. Trebuie neapărat să dăm o erată la finele volumului. CARAGIALE, O. VII 317. – Variantă: errata s. f. invar.
6. [DLRM] ERATĂ, erate, s. f. Listă care se adaugă la o tipăritură și care conține îndreptarea erorilor de tipar, uneori și de fond, strecurate în text. – Fr. errata (lat. lit. errata).
7. [DN] ERATĂ s.f. Listă adăugată la sfîrșitul unei cărți, conținînd semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar (uneori și de fond) strecurate în cuprinsul lucrării. [Var. errata s.f., erratum s.n. / < fr., lat. errata, cf. lat. errare – a greși].
8. [MDN '00] ERATĂ s. f. listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar; corrigenda. (< fr., lat. errata)
9. [Șăineanu, ed. VI] erată f. lista greșelilor de tipar cu arătarea îndreptărilor de făcut.
10. [Scriban] *erátă f., pl. e. Greșit zis îld. tabla greșelilor de tipar la o carte saŭ simplu greșelĭ. Ceĭ ce zic așa se ĭaŭ după fr. errata, care e lat. errata, pl. de la erratum, greșeală, eroare. Cînd e o singură greșeală Francejiĭ zic erratum.
11. [MDA2] errat sn vz erată
12. [MDA2] errato sf vz erată
13. [MDA2] erratum s [At: COSTINESCU / Pl: nct / E: fr erratum] 1 (Frî) Greșeală de tipar. 2 (Frr) Erată.
14. [DLRLC] ERRATA s. f. invar. v. erată.
15. [DN] ERRATA s.f. v. erată.
16. [DN] ERRATUM s.n. v. erată.
17. [DOOM 3] erată s. f., g.-d. art. eratei; pl. erate
18. [DOOM 2] erată s. f., g.-d. art. eratei; pl. erate
19. [MDO] erată
20. [IVO-III] errata (greșeli de tipar).
21. [DER] erată (erate), s. f. – Listă la sfîrșitul unei cărți în care sînt îndreptate greșelile de tipar sau de fond. Lat. errata (sec. XIX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL