1. [DEX '09] ERIJAT, -Ă, erijați, -te, adj. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care își atribuie fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, care se dă drept..., care vrea să treacă drept... – V. erija.
2. [MDA2] erijat2, ~ă a [At: REBREANU, R. I, 262 / Pl: ~ați, ~e / E: erija] 1 (Înv; d. statui, monumente etc.) Așezat în poziție verticală. 2 (Înv; d. așezăminte, instituții) Întemeiat. 3 (Înv; de obicei urmat de pp „în”) Ridicat la o condiție superioară. 4 (D. roluri, funcții, situații) Atribuit. 5 (D. poziții profesionale, sociale etc.) Autoatribuit. 6 Care vrea să treacă drept...
3. [MDA2] erijat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: erija] 1 Erijare (1). 2 (Înv) Întemeiere. 3-6 Erijare (3-6).
4. [DEX '09] ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.
5. [MDA2] erige v vz erija
6. [MDA2] erija [At: COSTINESCU / V: (iuz) erige / Pzi: ~jez / E: fr ériger] 1 vt (înv; c. i. statui, monumente etc.) A așeza în poziție verticală. 2 vt (Înv; c. i. un așezământ, o instituție etc.) A întemeia. 3 vt (Înv; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „în”) A ridica la o condiție superioară. 4 vr (Urmat de determinări introduse prin pp „în”) A-și atribui, fără nici un drept, un rol, o funcție sau o situație care conferă autoritate. 5 vr A se da drept... 6 vr A vrea să treacă drept...
7. [DLRLC] ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Franțuzism; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A-și atribui fără nici un drept un rol, o situație, care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... A se erija în conducător.
8. [DLRM] ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. « în ») A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept. . ., a voi să treacă drept. . . – Fr. ériger.
9. [DN] ERIJA vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța].
10. [MDN '00] ERIJA vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr. ériger)
11. [Șăineanu, ed. VI] erige (refl.) v. a-și atribui o autoritate pe nedrept: a se erige în reformator.
12. [Scriban] *eríg, a eríge (lat. é-rigo, e-rigere, a rîdica. P. lipsa participiuluĭ, cp. cu corig și dirig) și erijez v. tr. (fr. ériger). Rîdic, înalț: a erija o statuă. Instituĭ, creez: a erija un tribunal. Rîdic în rang: a erija un sat la rangu de oraș. V. refl. Îmĭ ĭaŭ rolu de: a te erija în (fr. en) moralizator.
13. [DOOM 3] erija (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă erijez, 3 se erijează, 1 pl. ne erijăm; conj. prez. 1 sg. să mă erijez, 3 să se erijeze; imper. 2 sg. afirm. erijează-te; ger. erijându-mă
14. [DOOM 2] !erija (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se erijează, 1 pl. ne erijăm; conj. prez. 3 să se erijeze; ger. erijându-se
15. [MDO] erija (ind. prez. 3 sg. și pl. erijează, 1 pl. erijăm, ger. erijînd)
16. [IVO-III] erijez, -jează 3, -jam 1 imp.
17. [DER] erija (erijez, erijat), vb. – A ridica, a înălța. – Var. (înv.) erige. Fr. ériger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL