1. [MDA2] ereziarh sm [At: ȘINCAI, HR. I, 65, ap. DLR ms / V: eresi~, eresiarch[1], (înv) ~rc / Pl: ~i, (înv) ~rși / E: fr hérésiarque, it eresiarca, lat haeresiarcha, ngr αἱρεσιάρχης] 1 Fondator al unei erezii. 2 Șef al unei secte eretice. 3 (Îvr) Fondator al școlii cinice din Grecia antică.
2. [CADE] *EREZIARH sm. ⛪ Autorul unei erezii; capul unei secte eretice [gr.].
3. [CADE] * EREZIARH sm. ⛪ Autorul unei erezii; capul unei secte eretice [gr.].
4. [MDN '00] EREZIARH s. m. șef al unei secte eretice; autor al unei erezii. (< fr. hérésiarque, lat. haeresiarcha)
5. [Șăineanu, ed. VI] ereziarh m. autorul unei erezii, capul unei secte eretice.
6. [Scriban] *ereziárh m. (vgr. ῾airesiárhes și -iarhos). Șefu uneĭ secte, autoru uneĭ ereziĭ.
7. [MDA2] eresiarch sm vz ereziarh
8. [MDA2] eresiarh sm vz ereziarh
9. [MDA2] ereziarc sm vz ereziarh
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL