1. [MDA2] epitropă sf [At: MAN. LEG. 28v/9 / V: (îvr) ~roapă, ipi~ / Pl: ~pe / E: ngr ἐπιτροπισσα] 1 Tutoare. 2 (Pex) Supraveghetoare.
2. [DN] EPITROPĂ s.f. (Ret.) Concesie. [< fr. épitrope, cf. gr. epitrope].
3. [MDN '00] EPITROPĂ s. f. concesie (2). (< fr. épitrope, gr. epitrope)
4. [MDA2] epitroapă sf vz epitropă
5. [MDA2] ipitropă[1] sf vz epitropă
6. [DFS] epitropă (gr. epitrope „concesie”), figură retorică prin care se face concesie adversarului admițând veracitatea unei acuzații, pentru ca din aceasta să rezulte tocmai tăria argumentelor proprii și lipsa de temei a incriminării. E. este un raționament prin care se dovedește caracterul fals al premisei (A): „Deși mi-ar fi ușor să resping această acuzare, voi admite că e întemeiată; vă veți convinge și mai bine de fragilitatea ei. În adevăr, dacă...” ( → M., p. 165) Sin. concesie, sin. sicoreză.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL