1. [DEX '09] EPITALAM, epitalamuri, s. n. Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. – Din fr. épithalame, lat. epithalamium.
2. [MDA2] epitalam sn [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 68 / V: (îvr) ~ă sf (pl: ~e), ~talamion (P: ~mi-on, pl: ~oane), ~iu (pl: ~ie) / S și: (înv) ~tha~ / Pl: ~uri, (rar) ~e, (îvr) ~i sm / E: fr épithalame, lat epithalamium, ngr ἐπιταλάμιον] (Liv) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei.
3. [CADE] * EPITALAM (pl. -amuri) sn. ✒️ Mică poezie sau cîntec de nuntă în onoarea tinerilor căsătoriți: scria... ode, ~e, în care toți zeii din Olimp figurau (NEGR.) [fr.].
4. [CADE] *EPITALAM (pl. -amuri) sn. ✒️ Mică poemă sau cîntec de nuntă în onoarea tinerilor căsătoriți: scria... ode, ~e, în care toți zeii din Olimp figurau NEGR. [fr.].
5. [DEX '98] EPITALAM, epitalamuri, s. n. (Livr.) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. – Din fr. épithalame, lat. epithalamium.
6. [DLRLC] EPITALAM, epitalame, s. n. (Livresc) Cîntec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. Scria... sonete pentru răsărita stea a Moldaviei, ode, epitalame în care toți zeii din Olimp figurau. NEGRUZZI, S. I 206. – Pl. și: epitalamuri.
7. [DLRM] EPITALAM, epitalame, s. n. (Livresc) Cîntec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. – Fr. épithalame (lat. lit. epithalamium).
8. [DLRM] EPITALAM, epitalame, s. n. (Livresc) Cîntec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. – Fr. épithalame (lat. lit. epithalamium).
9. [DN] EPITALAM s.n. (Liv.) Mic poem sau cîntec de nuntă în cinstea tinerilor căsătoriți. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion < gr. epi – la, thalamos – căsătorie].
10. [MDN '00] EPITALAM s. n. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii. (< fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion)
11. [Șăineanu, ed. VI] epitalam n. cântec nupțial în onoarea tinerilor căsătoriți.
12. [Scriban] *epitalám n., pl. e și urĭ (vgr. epithálamos). Mică poemă în onoarea mirilor. V. conăcărie.
13. [MDA2] epitalamă sf vz epitalam
14. [MDA2] epitalamion sn vz epitalam
15. [MDA2] epitalamiu sn vz epitalam
16. [DOOM 3] epitalam s. n., pl. epitalame
17. [DOOM 2] epitalam s. n., pl. epitalamuri
18. [DTM] epitalam (lat. epithalamium; gr. ἐπιθαλάμιον [epithalamion], „cânt nupțial”), (în Grecia antică) poem compus și cântat cu ocazia unei căsătorii; se cânta în cor în casa miresei, spre deosebire de imeneu, care se cânta în timpul conducerii miresei spre casa mirelui.
19. [MDTL] EPITALAM (< fr. épithalame < lat. lit. epithalamium < gr. epitalamion, cf. gr. epi, pe, la și thalamos, pat nupțial) Poem de scurtă întindere, alcătuit în cinstea mirilor, cu prilejul nunții lor. Ilustrat în antichitate de Solomon, Theocrit, Anacreon, Sappho, Catul, epitalamul, avînd un caracter liric, era cîntat, originea lui fiind legată de cîntecele ce însoțeau de obicei ceremonialul nupțial (hymeneus, la greci, fescenninus, la romani. Unii cercetători fac o asociație între epitalam și cîntecele noastre populare de nuntă (ex. Cîntecul miresei, Zorile miresei ș.a.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL