1. [DEX '09] EPIROGENIC, -Ă, epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. – Din fr. épirogénique.
2. [MDA2] epirogenic, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épirogénique] Epirogenetic.
3. [DN] EPIROGENIC, -Ă adj. Epirogenetic. [< fr. épirogénique, cf. gr. epeiros – continent, gennan – a produce].
4. [DOOM 3] epirogenic adj. m., pl. epirogenici; f. epirogenică, pl. epirogenice
5. [DOOM 2] epirogenic adj. m., pl. epirogenici; f. epirogenică, pl. epirogenice
6. [Petro-Sedim] epirogenic, mișcări ∼ (e), (engl.= epirogenic movements) mișcări lente, verticale și oscilatorii ale scoarței terestre care nu determină schimbări importante în cadrul structurii sale interne. Mișcările e. sunt specifice ariilor stabile; ele cuprind mișcările de ridicare (m.e. pozitive = e. s.str.; epeiros – continent, grec.) și mișcările de coborâre (m.e. negative = thalassogene; thalassa – mare, grec.). Consecințele paleogeografice ale mișcărilor e. sunt transgresiunile și regresiunile marine, care modifică configurația liniilor de țărm. Sin. epirogenetic
7. [DETS] EPIRO- (EPEIRO-) „scoarță terestră, mediu terestru”. ◊ gr. epeiros „pămînt ridicat, continent” > fr. épiro-, germ. id., engl. id. și epeiro- > rom. epiro- și epeiro-. □ ~genetic (v. -genetic), adj., (despre mișcări tectonice) care are caracter oscilatoriu și care determină ridicarea sau scufundarea unor blocuri continentale; sin. epirogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii; ~genic (v. -genic), adj., epirogenetic*; ~logie (v. -logie1), s. f., ecologie a mediului terestru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL