1. [DEX '09] EPIGON, epigoni, s. m. Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu. ♦ Urmaș, succesor (lipsit de valoare). – Din germ. Epigone, fr. épigone.
2. [MDA2] epigon sm [At: MAIORESCU, CR. II, 302 / Pl: ~i / E: fr épigone, ger Epigone] 1 Descendent (inferior predecesorilor). 2-3 (Spc; fig) Denumire pentru artiști de valoare minoră, care apar în perioada de declin a unui curent (artistic), sau care imită mijloacele de expresie specifice unui mare creator. 4 (Rar; fig) Urmaș. 5 (În mitologia greacă) Nume purtat de fiecare dintre fiii celor șapte comandanți din Argos, asediatori ai Tebei, care făcând o a doua expediție, au reușit să cucerească cetatea. 6 (Lpl) Nume dat succesorilor lui Alexandru Macedon, care au purtat între ei războaie îndelungate pentru împărțirea imperiului acestuia.
3. [DLRLC] EPIGON, epigoni, s. m. (Adesea ironic și depreciativ) Urmaș, succesor (inferior predecesorilor). Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi. EMINESCU, O. I 35.
4. [DLRM] EPIGON, epigoni, s. m. Urmaș, succesor (inferior predecesorilor). – Lat. lit. epigonus.
5. [DN] EPIGON s.m. 1. Denumire dată fiilor celor șapte comandanți care au pierit la asediul Tebei. ♦ Diadoh. 2. (Adesea ironic) Descendent, urmaș (inferior predecesorilor); scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. [< fr. épigone, it. epigono, cf. gr. epigonos – descendent].
6. [MDN '00] EPIGON s. m. 1. denumire dată fiilor celor șapte comandanți la asediul Tebei. ◊ diadoh. 2. urmaș lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. 3. (biol.) descendent al unui tip animal care prezintă variație în formă. (< germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos)
7. [Scriban] *epigón m. (vgr. epí-gonos, născut pe urmă). Mit. Eroŭ din număru celor care aŭ făcut a doŭa expedițiune contra Tebeĭ, fiiĭ celor șapte căpiteniĭ care aŭ făcut-o pe cea dintîĭ. Fig. Urmaș maĭ puțin ilustru al unor părințĭ iluștri.
8. [CADE] * EPIGONI sm. pl. 1 🏛 👉 P. IST. ¶ 2 pr. ext. Urmaș: Iară noi? noi epigonii? Simțiri reci, harfe sdrobite (EMIN.) [gr.].
9. [Șăineanu, ed. VI] Epigoni m. pl. 1. Mit. numele eroilor cari făcură a doua expedițiune în contra Tebei, fii celor șapte căpetenii cari întreprinsese pe cea dintâi; 2. fig. urmașii unor părinți iluștri, posteritatea unei epoce glorioase: iară noi, noi... epigonii...? EM.
10. [DOOM 3] !epigon adj. m. (rar), s. m., pl. epigoni; (rar) adj. f., s. f. epigonă
11. [DOOM 2] epigon s. m., pl. epigoni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL