1. [DEX '09] EPIFENOMEN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène.
2. [MDA2] epifenomen sn [At: IBRĂILEANU, A. 186 / Pl: ~e / E: fr épiphénomène] 1 (Flz) Fenomen secundar care nu influențează apariția sau dezvoltarea fenomenului esențial pe care îl însoțește. 2 Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta.
3. [DN] EPIFENOMEN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène].
4. [MDN '00] EPIFENOMEN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène)
5. [DOOM 3] epifenomen s. n., pl. epifenomene
6. [DOOM 2] epifenomen s. n., pl. epifenomene
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL