1. [DEX '09] EPIDEMIE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia.
2. [MDA2] epidemie sf [At: (a. 1807) BV II, 496 / V: (pop) ipi~, (înv) ~dim~ / P: ~mi-e / Pl: ~ii, (înv) ~ / E: fr épidémie, lat epidemia, ngr επιδημία] 1 Extindere, prin contaminare, cu o frecvență neobișnuită, a unei boli infecțioase, la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc. 2 (Pex) Boală infecțioasă care se extinde, simultan, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc. Si: molimă, (înv) moarte, (îvp) omor. 3 (Pex) Epizootie. 4 (Înv; îla) Cu ~ Epidemic (5).
3. [CADE] * EPIDEMIE sf. 🩺 Boală, molipsitoare sau nu, care atacă un mare număr de persoane în același timp și în același loc, molimă, boleșniță: ~ de febră tifoidă, de ciumă; totdeauna, după o ~, ca și după un războiu, omenirea caută a-și recăpăta nivelul (I.-GH.) [fr.].
4. [CADE] *EPIDEMIE sf. 🩺 Boală, molipsitoare sau nu, care atacă un mare număr de persoane în același timp și în același loc, molimă, boleșniță: ~ de febră tifoidă, de ciumă; totdeauna, după o ~, ca și după un războiu, omenirea caută a-și recăpăta nivelul I. -GH. [fr.].
5. [DLRLC] EPIDEMIE, epidemii, s. f. Extindere, prin contaminare, a unei boli infecțioase la un număr considerabil de persoane dintr-o localitate, o regiune etc.; molimă. Epidemiile au putut fi stăvilite de la primele cazuri declanșate, răspîndirea lor fiind împiedicată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2613. Vro epidemie domnește în oraș. NEGRUZZI, S. II 229.
6. [DLRM] EPIDEMIE, epidemii, s. f. Boală infecțioasă care se extinde, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Fr. épidémie (lat. lit. epidemia).
7. [DN] EPIDEMIE s.f. Boală care bîntuie într-un anumit loc cu violență; (pop.) molimă. [Gen. -iei. / < fr. épidémie, it. epidemia, cf. gr. epi – deasupra, demos – popor].
8. [MDN '00] EPIDEMIE s. f. boală infecțioasă care afectează un număr mare de indivizi, într-un timp scurt. (< fr. épidémie, lat. epidemia)
9. [Șăineanu, ed. VI] epidemie f. boală ce atacă pe mai mulți dintr’odată, ca holera, ciuma, vărsatul, frigurile tifoide.
10. [Scriban] *epidemíe f. (vgr. epi-demia. V. en-demie). Boleșniță, molimă, boală contagioasă care, într’o localitate, lovește multă lume, ca holera, cĭuma, vărsatu, frigurile tifoide ș. a. – Epidemia se produce pintr’o cauză întîmplătoare, endemia pintr’o cauză obișnuită, constantă saŭ periodică. Ast-fel, cĭuma e epidemică în Eŭropa, dar endemică în India. Nu toate boalele contagioase-s epidemice. V. epizootie.
11. [MDA2] epidimie sf vz epidemie
12. [MDA2] ipidemie sf vz epidemie
13. [DOOM 3] epidemie s. f., art. epidemia, g.-d. art. epidemiei; pl. epidemii, art. epidemiile (desp. -mi-i-)
14. [DOOM 2] epidemie s. f., art. epidemia, g.-d. art. epidemiei; pl. epidemii, art. epidemiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL