1. [DEX '09] EPICICLU, epicicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.
2. [MDA2] epiciclu sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr épicycle] 1 Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix Si: (îvr) epicerc. 2 (Glg) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet.
3. [CADE] *EPICICLU sm. 💫 Cerc care se presupunea descris de o planetă și al cărui centru se învîrtea în jurul pămîntului, descriind un alt cerc numit „deferent” [fr.].
4. [CADE] * EPICICLU sm. 💫 Cerc care se presupunea descris de o planetă și al cărui centru se învîrtea în jurul pămîntului, descriind un alt cerc numit „deferent” [fr.].
5. [DEX '98] EPICICLU, epicicluri, s. n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.
6. [DN] EPICICLU s.n. 1. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. 2. (Geol.) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. [Pl. -le, -luri. / < fr. épicycle, cf. gr. epi – deasupra, kyklos – cerc].
7. [MDN '00] EPICICLU s. n. Mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuși un alt cerc mult mai mare (deferent).
8. [DOOM 3] epiciclu (desp. -ci-clu) s. n., art. epiciclul; pl. epicicluri
9. [DOOM 2] epiciclu (-ci-clu) s. n., art. epiciclul; pl. epicicluri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL