1. [MDA2] slăbănog, ~oagă [At: VARLAAM, C. 38 / V: (reg) ~noc~ a, ~nov sm, ~bon~ a, slobon~ a, slobonov sm, scl~, zl~ a / Pl: ~nogi, ~oage / E: bg слабонога] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) paralitic. 3-4 smf, a (Pgn) (Om) bolnav. 5-6 smf, a (Pgn) (Om) infirm. 7 sm (Îs) Duminica (sau sâmbăta) ~ului Sărbătoare creștină care se prăznuiește în a treia duminică (sau sâmbătă) după Paști. 8-13 a, smf Slab (1-2, 6-7, 8-9). 14-15 a Slab (13, 55). 16 a (Reg; d. urechi; îf sclăbănog) Clăpăug. 17 a (Îvr; d. corzi, d. arcuri etc.) Destins2 (5). 18-19 smf, a (Îrg) (Om) sărac. 20-21 smf, a (Rar) (Om) prostănac. 22 sm, rar, sf Plantă din familia balsaminaceelor, cu tulpina suculentă și cu frunze ovale, care se strâng la atingere, cu flori galbene, punctate în interior cu roșu, cu fructul o capsulă care explodează la maturitate, folosită în medicină, mai ales ca laxativ sau diuretic Si: (reg) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie (Impatiens noli-tangere). 23 sm (Bot; reg; șîc ~ de câmp) Trepădătoare (Mercurialis annua). 24 sm (Bot; reg; șîc slobonov de câmp) Brei (Mercurialis perennis). 25 sm (Bot; reg) Cârcel (Ephedra distachya). 26 sm (Bot; reg) Jale (Salvia pratensis). 27 sm (Bot; reg) Buruiana viermilor (Polygonum mite). 28 sm (Bot; Mun) Buberic (Scrophularia nodosa). 29 sm (Bot; reg; îf slobonog) Busuioc sălbatic (Galinsoga parviflora). 30 sm (Bot; reg) Coada-calului (Equisetum arvense).
2. [DEX '98] CÂRCEL, cârcei, s. m. 1. (Med.) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase. 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei. 3. (Zool.) Căpușă. – Cf. scr. krč.
3. [DEX '98] SLĂBĂNOG, -OAGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.
4. [DFL] EPHEDRA L., EFEDRA, fam. Ephedraceae. Gen originar din regiunile continentale, mediteraneene, Asia, America de N, America Latină, cca 34 specii, tufe mici, bogat ramificate, uneori tîrîtoare sau agățătoare, arbuști. Frunze mici în formă de solzi. Flori unisexuat-dioice, galbene, cele femele dispuse cîte 2 în inflorescențe, cele mascule (cca 4 lobi pieloși și cca 8 stamine) dispuse cîte cca 16 în inflorescențe. Fruct, bacă falsă, roșie, 2 semințe cu înveliș roșu, cărnos.
5. [DFL] Ephedra distachya L., « Cîrcel » (syn. E. monostachya L.; E. vulgaris Rich.). Arbust (cca 1 m înălțime), la bază tîrîtor, cu ramificație densă, erectă, verde, muchiată. Frunze opuse, solzoase. Flori galbene. Preferă terenuri nisipoase.
6. [DFL] Ephedra nevadensis S. Wats. Arbust (cca 0,50 m înălțime) foarte ramificat, lăstari gri-verzi sau verzi-albăstrui. Nu prea rezistă iarna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL