1. [DEX '09] EPARHIE, eparhii, s. f. Unitate teritorială bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză. – Din ngr. eparhía.
2. [MDA2] eparhie sf [At: (a. 1631). MAG. IST, I, 122/14 / V: (îvr) ~rfie / A și: (înv) eparhie / Pl: ~ii / E: ngr ἐπαρχίa, slv епархѩ] 1 (Mai ales în organizarea Bisericii ortodoxe) Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop Si: dieceză, episcopie (4). 2 Reședință a episcopului Si: episcopie (6). 3 (Înv; pex) Teritoriu pe care se exercită jurisdicția unei instanțe judecătorești. 4 (Înv) District. 5 (Înv) Provincie. 6 (Reg; îf ~rfie) Teren. 7 (Pex) Proprietate.
3. [CADE] * EPARHIE sf. 1 ⛪ Ținut, întindere de țară de sub jurisdițiunea spirituală a unui episcop: nici un episcop să nu fie volnic să facă hirotonie afară de ~a lui (PRV.-MB.); un episcop odată plecase să cerceteze eparhia (ISP.) ¶ 2 pr. ext. ⚖️ ‡ Ocolul, jurisdițiunea unui judecător: pe hotru să-l izgonească și să-l scoată de tot den toată eparhia giudețului aceluia (PRV.-LP.) [gr. ἐπαρχία].
4. [CADE] EPARHIE sf. 1 ⛪ Ținut, întindere de țară de sub jurisdicțiunea spirituală a unui episcop: nici un episcop să nu fie volnic să facă hirotonie afară de ~a lui PRV. -MB.; un episcop odată plecase să cerceteze eparhia ISP. ¶ 2 pr. ext. ⚖️ ‡ Ocolul, jurisdicțiunea unui judecător: pe hotru să-l izgonească și să-l scoată de tot den toată eparhia giudețului aceluia PRV. -LP. [gr. έπαρχία].
5. [DEX '98] EPARHIE, eparhii, s. f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză. – Din ngr. eparhía.
6. [DLRLC] EPARHIE, eparhii, s. f. Diviziune administrativă bisericească avînd drept șef un episcop; episcopie. Numai în eparhia noastră sînt peste o sută de parohii văduvite. STĂNOIU, C. I. 12. Au adunat pre vlădicii și arhimandriții de pe la eparhiile și monastirile lor... și le s-au zis să facă cercetare la fața locului. NEGRUZZI, S. I 226.
7. [DLRM] EPARHIE, eparhii, s. f. Diviziune administrativă bisericească având ca șef un episcop; episcopie. – Ngr. eparhia.
8. [MDN '00] EPARHIE s. f. 1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit. 2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie. (< fr. eparchie, gr. eparkhia)
9. [Șăineanu, ed. VI] eparhie f. diviziune ecleziastică, întindere de țară sub jurisdicțiunea unui episcop: în România sunt 18 eparhii. [Gr. mod.].
10. [Scriban] *eparhíe f. (vgr. eparhia). Dieceză, maĭ multe județe supuse jurisdicțiuniĭ unuĭ episcop, unuĭ mitropolit orĭ unuĭ patriarh. – Și epárhie (după rus.).
11. [MDA2] eparfie sf vz eparhie
12. [DOOM 3] eparhie s. f., art. eparhia, g.-d. art. eparhiei; pl. eparhii, art. eparhiile (desp. -hi-i-)
13. [DOOM 2] eparhie s. f., art. eparhia, g.-d. art. eparhiei; pl. eparhii, art. eparhiile
14. [IVO-III] eparhie, -hiei gen. a.
15. [DER] eparhie (eparhii), s. f. – Dioceză. – Mr. eparhie. Ngr. ἐπαρχία (Murnu 21; Gáldi 180). Sec. XVII. – Der. eparhial, adj. (diocezan); eparhiot, s. m. (diocezan).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL