1. [MDA2] epanadiploză sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: it epanadiplosi, cf gr ἐπαναδίπλωσις] (Lit) Figură retorică constând în repetarea unui cuvânt (sau a unui grup de cuvinte) la sfârșitul și la începutul unei unități sintactice sau metrice Si: epanastrofă, prosapodoză, rediție.
2. [DN] EPANADIPLOZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică care constă în repetarea unui cuvînt (sau a unui grup de cuvinte) la sfîrșitul și la începutul unei unități sintactice sau metrice; epanastrofă; prosapodoză; rediție. [< it. epanadiplosi, cf. gr. epanadiplosis – dublare].
3. [MDN '00] EPANADIPLOZĂ s. f. figură retorică constând în reluarea unui cuvânt sau grup de cuvinte de la începutul unei unități sintactice sau metrice la sfârșitul ei; epanastrofă; prozapodoză; rediție2. (< it. epanadiplosi, gr. epana-diplosis)
4. [DFS] epanadiploză (gr. epanadiplosis „dublare la sfârșit și la început”), figură care constă în folosirea aceluiași cuvânt (grup de cuvinte) și la începutul și la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice; altfel spus, repetiția aceluiași cuvânt și în anaforă, și în epiforă, în aceeași propoziție, frază sau vers: x... x / y... y (R): „Sură-i sara cea de toamnă, de pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură.” (Eminescu)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL