1. [DEX '09] ENUMERATIV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif.
2. [MDA2] enumerativ, ~ă a [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 109, 4/3 / Pl: ~i, ~e / E: fr énumératif] (Rar) 1 Care conține o enumerare (2). 2 Care are caracterul unei enumerări (2). 3 Privitor la enumerare (2). 4 De enumerare (2).
3. [DLRLC] ENUMERATIV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Referitor la o enumerare; care conține o enumerare. Lista enumerativă a documentelor.
4. [DLRM] ENUMERATIV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerate, privitor la o enumerate. – Fr. énumératif.
5. [DN] ENUMERATIV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif].
6. [MDN '00] ENUMERATIV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif)
7. [DLRM] ENUMERATIVĂ, enumerative, adj. f. (În expr.) Propoziție enumerativă = propoziție care cuprinde relatarea în mod obiectiv, fără participarea afectului, a unei constatări sau a unei observații. [Pr.: -ti-a-] – Fr. énonciatif (lat. lit. enuntiativus).
8. [DOOM 3] enumerativ adj. m., pl. enumerativi; f. enumerativă, pl. enumerative
9. [DOOM 2] enumerativ adj. m., pl. enumerativi; f. enumerativă, pl. enumerative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL