Definiție și ce înseamnă emancipare

1. [DEX '09] EMANCIPARE s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa.

2. [MDA2] emancipare sf [At: CODRESCU, C. I. 48/36 / Pl: ~pări / E: emancipa] 1 Ieșire de sub ocupația militară sau străină Si: emancipat1 (1), emancipație (1). 2 Câștigare a independenței Si: emancipat1 (2), emancipație (2). 3 (Fig) Ieșire de sub dominație Si: emancipat1 (3), emancipație (3). 4 Modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi Si: emancipat1 (4), emancipație (4). 5 (Jur) Ieșire a unui minor de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui) prin intermediul unui act juridic, ca urmare a căsătoriei Si: emancipat1 (5), emancipație (5). 6 (Ccr) Act prin care minorul este scos de sub autoritatea părintească (sau de sub tutelă) Si: emancipat1 (6), emancipație (6). 7 (Jur) Acordare unui minor a dreptului de a-și administra și de a dispune singur de averea sa Si: emancipat1 (7), emancipație (7). 8 Scoatere a femeii, prin lege, din starea de dependență socială, economică și politică (și acordarea de drepturi sociale, economice, politice egale cu ale bărbatului) Si: emancipat1 (8), emancipație (8). 9 (Spc; d. femei) Obținere a unui venit care să asigure independența (economică) Si: emancipat1 (9), emancipație (9). 10 (Înv) Scoatere, prin lege, din starea de sclavie, robie sau iobăgie a unor colectivități umane, clase sociale etc. Si: dezrobire, eliberare, emancipat1 (10), emancipație (10). 11 (Jur; îla) De ~ Care emancipează (9). 12 Acordare de drepturi sociale, economice și politice unei categorii sociale Si: emancipat1 (12), emancipație (12). 13 Luare de către un adolescent a unor libertăți nepotrivite pentru vârsta lui Si: emancipat1 (13), emancipație (13). 14 (Pex) Depășire a limitelor bunei cuviințe Si: emancipat1 (14), emancipație (14).

3. [CADE] * EMANCIPARE, * EMANCIPAȚIUNE sf. 1 ⚖️ Act prin care o persoană este scoasă de sub autoritatea părintească sau a tutorelui ¶ 2 ⚖️ Starea aceluia sau aceleia care, scos de sub autoritatea părintească sau a tutorelui, poate să-și administreze liber averea ¶ 3 Ⓕ Desrobire: ~a negrilor; ~a Țiganilor ¶ 4 Ⓕ Liberarea de prejudicățile tradiționale [fr.].

4. [CADE] *EMANCIPARE, *EMANCIPAȚIUNE sf. Act prin care o persoană este scoasă de sub autoritatea părintească sau a tutorelui ¶ 2 ⚖️ Starea aceluia sau aceleia care, scos de sub autoritatea părintească sau a tutorelui, poate să-și administreze liber averea ¶ 3 Fig. Desrobire: ~a negrilor; ~a Țiganilor ¶ 4 Fig. Liberarea de prejudecățile tradiționale [fr.].

5. [DEX '98] EMANCIPARE, emancipări, s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa.

6. [DLRLC] EMANCIPARE, emancipări, s. f. 1. Eliberare, punere sau ajungere în stare de independență; eliberare din iobăgie, din șerbie. Întoarcerea lui [Tolstoi] în patrie a avut loc tocmai cînd se produce emanciparea servilor. SADOVEANU, E. 230. 2. (Jur.; învechit) Scoaterea unui minor de sub autoritatea părintească sau a tutorelui înainte de majorat.

7. [DLRM] EMANCIPARE, emancipări, s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei.

8. [DN] EMANCIPARE s.f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei; emancipație. [< emancipa].

9. [Șăineanu, ed. VI] emancipare f. 1. Jur. acțiunea de a emancipa pe un minor; 2. starea minorului emancipat; 3. desrobire: emanciparea Țiganilor; fig. emanciparea spiritului național; 4. acordarea drepturilor politice: emanciparea Evreilor, emanciparea femeilor.

10. [DEX '09] EMANCIPA, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare.

11. [MDA2] emancipa [At: M. COSTIN, ap. LET2 III, 505 / Pzi: ~pez și (înv) emancip[1] / E: fr émanciper, lat emancipare] 1-2 vtr A face să iasă (sau a ieși) de sub ocupație militară sau străină. 3-4 vrt A(-și) câștiga (sau a face să-și câștige) independența Si: a (se) elibera. 5-6 vtr (Fig) A face să iasă (sau a ieși) de sub o dominație Si: a (se) elibera. 7-8 vrt (Spc) A (se) moderniza desprinzându-se de obiceiurile vechi. 9-10 vtr (Jur; d. minori) A (se) scoate de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui), primind astfel, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. 11 vt (Jur) A da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune singur de averea sa. 12-13 vtr (D. femei) A (se) scoate din starea de dependență și acordarea, prin lege, de drepturi sociale, economice și politice egale cu ale bărbatului. 14 vt (C.i. persoane aparținând unei clase sociale) A legifera revenirea la starea de om liber. 15 vr (D. adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite pentru vârsta lor. 16 vr (Pex) A depăși limitele bunei cuviințe.

12. [CADE] * EMANCIPA (-ipez) I. vb. tr. 1 ⚖️ A libera prin emancipare, a acorda emanciparea: ~ pe un minor ¶ 2 Ⓕ A desrobi: ~ un popor. II. vb. refl. A-și lua prea multă libertate, a ieși din marginile datoriei sau bunei-cuviințe, a nu păzi măsura trebuincioasă sau cuviincioasă [fr.].

13. [CADE] *EMANCIPA (-ipez) I. vb. tr. 1 ⚖️ A libera prin emancipare, a acorda emanciparea: ~ pe un minor ¶ 2 Fig. A desrobi: ~ un popor. II. vb. refl. A-și lua prea multă libertate, a ieși din marginile datoriei sau bunei-cuviințe, a nu păzi măsura trebuincioasă sau cuviincioasă [fr.].

14. [DEX '98] EMANCIPA, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine. 2. Tranz. (În trecut) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare.

15. [DLRLC] EMANCIPA, emancipez, vb. I. 1. Refl. A se desprinde, a se elibera, a nu mai depinde (de ceva sau de cineva), a-și cîștiga independența; a se elibera din iobăgie, din șerbie. Iorgu se emancipase de frate-său Costache și locuia singur. CARAGIALE, O. III 12. ◊ Tranz. Le vînduse cîteva sute de pogoane de pămînt... din dorința de a-i emancipa și în același timp de-a se emancipa și el de dînșii. REBREANU, R. I 54. Să emancipeze dar poezia pe femeie. BOLLIAC, O. 44. ♦ (Despre copii și adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite pentru vîrsta sa. 2. Tranz. (Jur.; învechit) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda o parte din drepturile unui major, înainte de a ajunge la majorat.

16. [DLRM] EMANCIPA, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) cîștiga sau a face să-și cîștige independența; a (se) elibera; (în special) a (se) elibera din starea de iobăgie. ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite cu vîrsta lui. 2. Tranz. (Înv.) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Fr. émanciper (lat. lit. emancipare).

17. [DN] EMANCIPA vb. I. 1. tr. (Jur.) A da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa. ♦ (Ant.) A elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpînul său. 2. (Fig.) A da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva. 3. refl. A-și cîștiga, a-și dobîndi libertatea, independența. ♦ A-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vîrsta sa, a avea purtări libertine. [P.i. 3,6 -pează. / < fr. émanciper, it., lat. emancipare].

18. [MDN '00] EMANCIPA vb. 1. tr. a scoate de sub tutelă, de sub o dominație. II. tr., refl. a-și câștiga, a face să-și câștige independența; a (se) elibera de sub o dominație. III. refl. a se elibera de constrângeri; (fam.; despre copii și adolescenți) a-și permite libertăți nepotrivite cu vârsta sa. (< fr. émanciper, lat. emancipare)

19. [Șăineanu, ed. VI] emancipà v. 1. a pune pe un minor în afară de tutelă: minorul se emancipează prin căsătorie; 2. a libera din robie; 3. a ieși din marginile datoriei sau buneicuviințe.

20. [Scriban] *emancipațiúne f. (lat. emancipátio, -ónis). Acțiunea de a emancipa. – Și -áție, dar ob. -áre.

21. [Scriban] *emancipéz v. tr. (lat. e-máncipo, -áre, d. manus, mînă, și cápere, a lua. V. încap, magopeț). Scot de supt tutelă, de supt puterea părintească, din robie: a emancipa un minor, un rob. Liberez de vre-o pedică: știința te emancipează de prejudiciĭ. V. refl. Îmĭ ĭaŭ multă libertate.

22. [DOOM 3] !emancipare s. f., g.-d. art. emancipării; pl. emancipări

23. [DOOM 2] emancipare s. f., g.-d. art. emancipării

24. [DOOM 3] emancipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. emancipez, 3 emancipează; conj. prez. 1 sg. să emancipez, 3 să emancipeze

25. [DOOM 2] emancipa (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro