1. [DEX '09] ELIMINATORIU, -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage eliminarea; eliminator. ♦ (Despre probele unui concurs) Care aduce excluderea din examen a concurenților mai slabi. – Din fr. éliminatoire.
2. [MDA2] eliminatoriu, ~ie a [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr éliminatoire] 1 Care elimină (4). 2-7 Care atrage eliminarea (12-17) Si: eliminator (1-6).
3. [DLRLC] ELIMINATORIU, -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage (prin nerespectare) eliminarea. Condiție eliminatorie. ♦ (Despre una dintre probele unui examen) A cărei nereușită aduce excluderea din examene. Probă scrisă eliminatorie.
4. [DLRM] ELIMINATORIU, -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage eliminarea. – După fr. éliminatoire.
5. [DN] ELIMINATORIU, -IE adj. Care elimină, care atrage eliminarea. ♦ (Despre probele unui concurs) Care elimină pe concurenții care nu le trec, nu le îndeplinesc. [Pron. -riu. / cf. fr. éliminatoire].
6. [MDN '00] ELIMINATORIU, -IE adj. care elimină, care atrage eliminarea. ◊ (despre probele unui concurs) care elimină pe concurenții care nu le trec, nu le îndeplinesc. (< fr. éliminatoire)
7. [Scriban] *eliminatóriŭ, -ie adj. (d. eliminat). Care atrage eliminarea: probă eliminatorie.
8. [CADE] *ELIMINATOR(IU) adj. Care elimină: în algebră, ne servim de metoda eliminatoare; probă eliminatoare [fr.].
9. [CADE] * ELIMINATOR(IU) adj. Care elimină: în algebră, ne servim de metoda eliminatoare; probă eliminatoare [fr.].
10. [DOOM 3] eliminatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. eliminatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. eliminatorii
11. [DOOM 2] eliminatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. eliminatorie (-ri-e); pl. m. și f. eliminatorii
12. [IVO-III] eliminatoriu, -rie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL