Definiție și ce înseamnă eliminare

1. [DEX '09] ELIMINARE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ Expr. A proceda prin eliminare = a căuta să descopere ceva înlăturând, pe rând, elementele nerelevante în scopul obținerii esențialului. – V. elimina.

2. [MDA2] eliminare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nări / E: elimina] 1 Punere în stare de libertate a unor substanțe, elemente chimice etc. dintr-un amestec, dintr-o combinație etc. Si: eliminat1 (1-2), eliminație (1-2). 2 Degajare a căldurii Si: eliminat1 (3), eliminație (3). 3-5 Excludere (a cuiva sau) a ceva dintr-o colectivitate, dintr-o acțiune, dintr-un ansamblu etc. Si: eliminat1 (4-5), eliminație (4-5). 6 (Pex) Neacceptare a unei idei Si: eliminat1 (6), eliminație (6). 7-8 (Pex) Respingere (a cuiva sau) a ceva Si: eliminat1 (7-8), eliminație (7-8). 9 Suprimare a existenței a ceva Si: eliminat1 (9), eliminație (9). 10 (Rar) Radiere dintr-un text, de pe o listă etc. Si: eliminat1 (10), eliminație (10). 11 (Mat) Excludere a unei necunoscute dintr-o ecuație algebrică Si: eliminat1 (11). 12-13 (Spc) Excludere a unor elevi sau studenți dintr-o unitate de învățământ (definitiv sau) pe o perioadă determinată Si: eliminat1 (12-13). 14 (Pex) Refuz de a primi un candidat la un examen Si: eliminat1 (14). 15 Scoatere a unei persoane dintr-o funcție Si: eliminat1 (15). 16-17 (Spc) Înlăturare dintr-o competiție a unor sportivi, concurenți etc. în urma (rezultatelor slabe obținute sau a) săvârșirii unor acte de indisciplină Si: eliminat1 (16-17). 18 Ieșire pe cale naturală din organism a unor substanțe, secreții etc. Si: eliminat1 (18), eliminație (11). 19 (Spc; d. aer) Expirare.

3. [DLRLC] ELIMINARE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina. În perioada actuală statul realizează în mod consecvent politica de îngrădire și eliminare a elementelor capitaliste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 534. ♦ Îndepărtare a unui elev din școală. Această greșeală gravă... i-a adus eliminarea din toate școlile statului. GALACTION, O. I 116.

4. [DLRM] ELIMINARE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina.

5. [DN] ELIMINARE s.f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturînd pe rînd elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. [< elimina].

6. [MDN '00] ELIMINARE s. f. acțiunea de a elimina. ♦ a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. (< elimina)

7. [DEX '09] ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira. – Din fr. éliminer, lat. eliminare.

8. [MDA2] elimina [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: elimin și (înv) ~nez / E: fr éliminer] 1-2 vtr (C.i. substanțe, elemente chimice etc.) A (se) pune în stare de libertate dintr-un amestec, dintr-o combinație chimică etc. 3 vr (D. căldură) A se degaja. 4-5 vtr A (se) exclude. 6 vt (Pex) A nu accepta o idee. 7-8 vt (Pex) A respinge pe cineva sau ceva. 9 vt A face să nu mai existe Si: a suprima, a ucide. 10 vt (Rar) A șterge dintr-un text, de pe o listă etc. 11 vt (Mat; c.i. o necunoscută) A face să dispară dintr-o ecuație algebrică. 12-13 vt (Spc; c.i. elevi, studenți) A da afară dintr-o instituție de învățământ (definitiv sau) pe o perioadă limitată. 14 vt (Pex) A nu primi la un examen. 15 vt (C.i. persoane) A scoate dintr-o funcție. 16-17 vt (C.i. sportivi, concurenți) A înlătura dintr-o competiție în urma (rezultatelor slabe obținute sau a) săvârșirii unor acte de indisciplină. 18 vt (D. organism; c.i. substanțe, secreții etc.) A da afară. 19 vt (Spc; d. aer) A expira.

9. [CADE] * ELIMINA (-min, -minez) vb. tr. 1 A scoate, a suprima, a șterge: s’au eliminat mai multe nume de pe listă ¶ 2 A da afară, a alunga, a îndepărta: l-a eliminat din școală ¶ 3 ➕ ~ o cantitate algebrică, a o face să dispară dintr’o ecuațiune ¶ 4 ➕ ~ o necunoscută între două ecuațiuni, a scrie că cele două ecuațiuni au o rădăcină comună [fr.].

10. [CADE] *ELIMINA (-min, -minez) vb. tr. 1 A scoate, a suprima, a șterge: s’au eliminat mai multe nume de pe listă ¶ 2 A da afară, a alunga, a îndepărta: i-a eliminat din școală ¶ 3 ➕ ~ o cantitate algebrică, a o face să dispară dintr’o ecuațiune ¶ 4 ➕ ~ o necunoscută între două ecuațiuni, a scrie că cele două ecuațiuni au o rădăcină comună [fr.].

11. [DEX '98] ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat. eliminare.

12. [DLRLC] ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude dintr-un tot, dintr-un ansamblu. Organismul elimină toxinele. ▭ Datorită respirației... sîngele poate absorbi fără întrerupere cantități mereu noi de oxigen și poate elimina în aerul înconjurător bioxidul de carbon acumulat în el. ANATOMIA 66. ♦ (În învățămînt) A da afară din școală. Vei fi eliminat din școală. Imediat voi supune cazul dumitale conferinței profesorale. SADOVEANU, N. F. 145.

13. [DLRM] ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu). – Fr. éliminer (lat. lit. eliminare).

14. [DN] ELIMINA vb. I. tr. A scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. [P.i. elimin, 3,6 -nă. / < fr. éliminer, it., lat. eliminare].

15. [MDN '00] ELIMINA vb. tr. a scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. (< fr. éliminer, lat. eliminare)

16. [Șăineanu, ed. VI] eliminà v. 1. a da afară, a depărta: a elimina pe un solicitator; 2. fig. a suprima: a elimina un nume din listă.

17. [Scriban] *elímin și -ez, a -á v. tr. (lat. e-limino, -áre, d. limen, prag). Daŭ afară, expulsez, a elimina un elev dintr’o școală. Expulsez din organizm: a elimina materiile toxice. Mat. Suprim, șterg: a elimina o necunoscută.

18. [Scriban] *eliminațiúne f. (lat. eliminátio, -ónis). Acțiunea de a elimina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

19. [DOOM 3] eliminare s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări

20. [DOOM 2] eliminare s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări

21. [DOOM 3] elimina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. elimin, 3 elimină; conj. prez. 1 sg. să elimin, 3 să elimine

22. [DOOM 2] elimina (a ~) vb., ind. prez. 3 elimină

23. [IVO-III] elimin.

24. [Argou] A ELIMINA GAZE INTESTINALE a se băși, a se bese, a călca pe broască, a fi mâncat de prin gunoaie, a gaza, a se pârțâi, a trage bășini / pârțuri / rachete / vânturi.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro