1. [MDA2] elidat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: elida] (D. vocale, pex., d. silabe, cuvinte) Care a fost suprimat prin eliziune.
2. [MDA2] elidat1 sn[1] [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: elida] 1-3 Eliziune (1-3).
3. [DEX '09] ELIDA, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.
4. [MDA2] elida vtrp [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) elide / Pzi: ~dez, elid / E: fr élider, lat elidere] 1-2 A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor.
5. [MDA2] elide v vz elida
6. [CADE] *ELIDE (-id) vb. tr. 📖 A suprima vocala finală a unui cuvînt dinaintea vocalei începătoare a cuvîntului următor: vocala „u” se elide în expresiunea „nu avem”, care devine „n’avem” [fr.].
7. [CADE] * ELIDE (-id) vb. tr. 📖 A suprima vocala finală a unui cuvînt dinaintea vocalei începătoare a cuvîntului următor: vocala „u” se elide în expresiunea „nu avem”, care devine „n’avem” [fr.].
8. [DLRLC] ELIDA, pers. 3 elidează, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvînt înaintea vocalei inițiale a cuvîntului următor. În versul: «Și atîta de subțire să o tai c-un fir de păr», vocala «u» din cuvîntul «cu» a fost elidată. ◊ Refl. pas. Vocală cu vocală venind în contact se elidează. MACEDONSKI, O. IV 34.
9. [DLRM] ELIDA, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvînt înaintea vocalei inițiale a cuvîntului următor. – Fr. élider (lat. lit. élidere).
10. [DN] ELIDA vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvînt cînd cuvîntul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară].
11. [MDN '00] ELIDA vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider, lat. elidere, a scoate)
12. [Șăineanu, ed. VI] elidà v. a suprima o vocală finală, în vorbire sau în scris.
13. [Scriban] *elíd, -ís, a -íde v. tr. (lat. elído, elídere) și elidéz v. tr. (fr. élider. V. coliziune, leziune). Gram. Suprim o vocală, fac o eliziune, precum: n’am, e’n casă îld. nu am, e în casă.
14. [DOOM 3] elida (a ~) (a înlătura vocala finală) vb., ind. prez. 1 sg. elidez, 3 elidează; conj. prez. 1 sg. să elidez, 3 să elideze
15. [DOOM 2] elida (a ~) (a înlătura vocala finală) vb., ind. prez. 3 elidează; ger. elidând
16. [MDO] elida (ind. prez. 3 sg. se elide[1], perf. c. s-a elidat)
17. [IVO-III] elid, elide 3, elidat (după conj. I) prt., elide inf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL