1. [DEX '09] ELEKTRON s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ.
2. [MDA2] elektron sn [At: LTR2 / E: ns cf ger Elektron] Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu.
3. [DN] ELEKTRON s.n. v. electron.
4. [MDN '00] ELEKTRON s. n. aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. (< germ. Elektron)
5. [DN] ELECTRON s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron].
6. [DE] ELEKTRÓN (< germ.) subst. Grup de aliaje complexe de magneziu, având la bază sistemul binar aluminiu-magneziu, cu adaosuri de mangan, zinc și siliciu, în diferite proporții. Sunt utilizate în construcția de avioane, automobile, vagoane.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL