1. [CADE] * ELECTROSTATICĂ sf. ⚡ Partea fizicei care se ocupă cu electricitatea statică [fr.].
2. [CADE] *ELECTROSTATICĂ sf. ⚡ Partea fizicei care se ocupă cu electricitatea statică [fr.].
3. [DLRLC] ELECTROSTATICĂ s. f. Ramură a fizicii avînd ca obiect studiul fenomenelor care însoțesc electricitatea statică.
4. [DLRM] ELECTROSTATICĂ s. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc electricitatea statică. – Fr. électrostatique.
5. [DN] ELECTROSTATICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc electricitatea statică. [Gen. -cii. / < fr. électrostatique].
6. [DEX '09] ELECTROSTATIC, -Ă, electrostatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus. ◊ Mașină electrostatică = generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. – Din fr. électrostatique.
7. [MDA2] electrostatic, ~ă [At: T. V. IONESCU, E. 14 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électrostatique] 1 a Care aparține sarcinilor electrice aflate în stare de repaus. 2 a Caracteristic electricității aflate în stare de repaus. 3 a Care se bazează pe fenomenele ce caracterizează stările electrice statice ale corpurilor. 4 a (Îs) Mașină ~ă Generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. 5 a (D. instrumente de măsurat) A căror funcționare se bazează pe forțele electrostatice dintre corpuri încărcate cu sarcină electrică. 6 a Care este folosit în electrostatică (7). 7 sf Ramură a fizicii care studiază fenomenele care însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus.
8. [DN] ELECTROSTATIC, -Ă adj. Care privește electricitatea statică. ♦ (Despre instrumente de măsurat) Bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. [Cf. fr. électrostatique].
9. [MDN '00] ELECTROSTATIC, -Ă I. adj. referitor la electricitatea statică. ◊ (despre instrumente de măsurat) bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. (< fr. électrostatique)
10. [DOOM 3] electrostatică (desp. -tros-ta-/-tro-sta-) s. f., g.-d. art. electrostaticii
11. [DOOM 2] !electrostatică (-tros-ta-/-tro-sta-) s. f., g.-d. art. electrostaticii
12. [DOOM 3] electrostatic (desp. -tros-ta-/-tro-sta-) adj. m., pl. electrostatici; f. electrostatică, pl. electrostatice
13. [DOOM 2] !electrostatic (-tros-ta-/-tro-sta-) adj. m., pl. electrostatici; f. electrostatică, pl. electrostatice
14. [IVO-III] electrostatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL