1. [DEX '09] ELECTROPOZITIV, -Ă, electropozitivi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi cedează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni pozitivi. – Din fr. électropositif.
2. [MDA2] electropozitiv, ~ă a [At: PONI, F. 263 / S și: (înv) electro-pozitiv / Pl: ~i, ~e / E: fr électropositif] (D. unele elemente chimice) Ai cărui atomi cedează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni pozitivi.
3. [DN] ELECTROPOZITIV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care cedează electroni, putînd elibera ioni pozitivi. [Cf. fr. électropositif].
4. [MDN '00] ELECTROPOZITIV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi cedează electroni, transformându-se în ioni pozitivi. (< fr. électropositif)
5. [CADE] *ELECTRO-POZITIV adj. ⚡ Se zice despre acele corpuri care, în electroliză, se duc către polul pozitiv, și se bănuește că sînt încărcate cu electricitate pozitivă [fr.].
6. [DOOM 3] electropozitiv adj. m., pl. electropozitivi; f. electropozitivă, pl. electropozitive
7. [DOOM 2] electropozitiv adj. m., pl. electropozitivi; f. electropozitivă, pl. electropozitive
8. [DE] ELECTROPOZITIV, -Ă (< fr. {i}) adj. (Despre unele elemente chimice) Ai căror atomi cedează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni pozitivi. Elementele așezate în partea stângă a sistemului periodic al elementelor sunt electropozitive (ex. sodiul, potasiul etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL