Definiție și ce înseamnă electromagnet

1. [DEX '09] ELECTROMAGNET, electromagneți, s. m. Bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet.

2. [MDA2] electromagnet sm [At: CALENDAR (1851), 86/11 / S și: (înv) electro-magnet / Pl: ~eți, (înv, sn) ~e / E: ger Elektromagnet] Bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice la trecerea curentului electric printr-un fir metalic izolat, care o înfășoară.

3. [DLRLC] ELECTROMAGNET, electromagneți, s. m. Aparat avînd o bucată de oțel care dobîndește proprietăți magnetice cînd trece un curent electric printr-un fir metalic izolat care o înfășoară.

4. [DLRM] ELECTROMAGNET, electromagneți, s. m. Aparat format dintr-o bucată de otel care capătă proprietăți magnetice cînd printr-un fir metalic izolat care o înfășoară trece un curent electric. – Din electro + magnet (după electromagnetic).

5. [DN] ELECTROMAGNET s.m. Bucată de fier moale înfășurată într-un fir care capătă proprietăți magnetice sub influența unui curent electric care străbate acel fir. [Cf. germ. Elektromagnet].

6. [MDN '00] ELECTROMAGNET s. m. 1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acțiunea unor curenți electrici de conducție. 2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfășurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acțiunea curenților electrici ce străbat acel fir. (< germ. Elektromagnet)

7. [Scriban] *electromagnét n., pl. e. Bucată de fer moale magnetizată pintr’un curent electric și care are toate proprietățile unuĭ magnet natural.

8. [CADE] *ELECTRO-MAGNET sm. ⚡ Instrument alcătuit dintr’un drug de fier, de formă variabilă, înfășurat cu un fir conductor izolat, care lucrează ca și un magnet în timpul trecerii unui curent electric; e foarte întrebuințat în numeroase aparate, precum: sonerii, telegrafe, telefoane, etc. (🖼 1969) [electro + magnet, după fr. éléctro-aimant].

9. [Șăineanu, ed. VI] electro-magnet m. bară de fier moale magnetizată prin trecerea unui curent electric.

10. [DOOM 3] electromagnet s. m., pl. electromagneți

11. [DOOM 2] electromagnet s. m., pl. electromagneți

12. [MDO] electromagnet, pl. electromagneți

13. [IVO-III] electromagnet.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro