1. [DEX '09] ELECTROCUTARE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.
2. [MDA2] electrocutare sf [At: CIȘMAN, FIZ. II, 211 / Pl: ~tări / E: electrocuta] 1 Ucidere cu ajutorul curentului electric Si: electrocutat1 (1), electrocuțiune (1). 2-3 Moarte (sau producere de leziuni) prin descărcarea curentului electric în corp Si: electrocutat1 (2-3), electrocuțiune (2-3).
3. [DLRLC] ELECTROCUTARE, electrocutări, s. f. Faptul de a electrocuta (sau de a fi electrocutat); executarea unui condamnat prin curent electric foarte puternic. Soții Rosenberg, doi oameni nevinovați, – au fost condamnați la moarte prin electrocutare pentru că au luptat alături de oamenii cinstiți din lumea întreagă pentru pace și libertate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
4. [DLRM] ELECTROCUTARE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta.
5. [DN] ELECTROCUTARE s.f. Acțiunea de a (se) electrocuta și rezultatul ei; electrocuțiune; electrotraumatism. [< electrocuta].
6. [DEX '09] ELECTROCUTA, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.
7. [MDA2] electrocuta [At: C. PETRESCU, C. V. 126 / Pzi: ~tez / E: fr électrocuter] 1 vt A ucide cu ajutorul curentului electric. 2-3 A se omorî (sau a-și produce leziuni) în urma unei (puternice) descărcări în corp.
8. [CADE] *ELECTROCUTA (-utez) vb. tr. ⚡ A ucide printr’o puternică descărcare electrică [fr.].
9. [CADE] * ELECTROCUTA (-utez) vb. tr. ⚡ A ucide printr’o puternică descărcare electrică [fr.].
10. [DLRLC] ELECTROCUTA, electrocutez, vb. I. Tranz. A ucide sau a răni prin curent electric; a executa (un condamnat) cu ajutorul curentului electric.
11. [DLRM] ELECTROCUTA, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A ucide sau a muri prin curent electric. – Fr. électrocuter (< engl.).
12. [DN] ELECTROCUTA vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].
13. [MDN '00] ELECTROCUTA vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)
14. [Scriban] *electrocutéz v. tr. (din electric și cut din execut). Omor pin electricitate (trăsnesc). V. curentez.
15. [Scriban] *electrocuțiúne f. (electric și cut din execuțiune; fr. électrocution). Omorîre pin electricitate.
16. [DOOM 3] electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări
17. [DOOM 2] electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări
18. [DOOM 3] electrocuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. electrocutez, 3 electrocutează; conj. prez. 1 sg. să electrocutez, 3 să electrocuteze
19. [DOOM 2] electrocuta (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocutează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL