1. [DEX '09] ELECTROCOMUNICAȚIE, electrocomunicații, s. f. Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice. – Din fr. électrocommunication.
2. [MDA2] electrocomunicație sf [At: DT / P: ~ți-e~ / Pl: ~ii / E: electro- + comunicație] Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice.
3. [DN] ELECTROCOMUNICAȚIE s.f. Procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. [Gen. -iei. / < fr. électrocommunication].
4. [MDN '00] ELECTROCOMUNICAȚIE s. f. procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. (< fr. électrocommunication)
5. [DOOM 3] electrocomunicație (desp. -ți-e) s. f., art. electrocomunicația (desp. -ți-a), g.-d. art. electrocomunicației; pl. electrocomunicații, art. electrocomunicațiile (desp. -ți-i-)
6. [DOOM 2] electrocomunicație (-ți-e) s. f., art. electrocomunicația (-ți-a), g.-d. art. electrocomunicației; pl. electrocomunicații, art. electrocomunicațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL