1. [DEX '09] ELECTROCHIMIE s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers, precum și legile acestor fenomene. – Din fr. électrochimie.
2. [MDA2] electrochimie sfs [At: LM / S și: (înv) electro-chimie / E: fr électrochimie] Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers, precum și legile acestor fenomene.
3. [DLRLC] ELECTROCHIMIE s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază procesele chimice produse sub acțiunea curentului electric și fenomenele electrice produse de procese chimice.
4. [DLRM] ELECTROCHIMIE s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază procesele chimice produse sub acțiunea curentului electric și fenomenele electrice produse de procese chimice. – După fr. électrochimie.
5. [DN] ELECTROCHIMIE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice cauzate de influența electricității. [Gen. -iei. / cf. fr. électrochimie].
6. [MDN '00] ELECTROCHIMIE s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile produse sub influența electricității. (< fr. électrochimie)
7. [Șăineanu, ed. VI] electro-chimie f. partea chimiei ce tratează despre descompunerea corpurilor prin electricitate.
8. [Scriban] *electro-chimíe f. Acea parte a chimiiĭ care se ocupă de fenomenele chimice în care electricitatea joacă un rol preponderant.
9. [DOOM 3] electrochimie s. f., art. electrochimia, g.-d. electrochimii, art. electrochimiei
10. [DOOM 2] electrochimie s. f., art. electrochimia, g.-d. electrochimii, art. electrochimiei
11. [IVO-III] electrochimie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL