1. [DEX '09] ELASTOMER, elastomeri, s. m. Polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cu ale cauciucului natural. – Din fr. élastomère.
2. [MDA2] elastomer sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: fr élastomère] Substanță naturală sau sintetică cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cu ale cauciucului natural.
3. [DN] ELASTOMER s.m. Substanță naturală sau sintetică prezentînd proprietăți elastice și putînd servi drept cauciuc artificial. [< fr. élastomère].
4. [MDN '00] ELASTOMER s. m. polimer sintetic prezentând proprietăți elastice și plastice asemănătoare cu cele ale cauciucului natural. (< fr. élastomère)
5. [DOOM 3] elastomer s. m., pl. elastomeri
6. [DOOM 2] elastomer s. m., pl. elastomeri
7. [DETS] ELASTO- „elasticitate, fibre elastice”. ◊ gr. elastes „care se întinde” > fr. élasto-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. elasto-. □ ~mer (v. -mer), s. m., polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cauciucului natural; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurarea elasticității unor corpuri; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat folosit în panificație pentru determinarea gradului de elasticitate a glutenului; ~patie (v. -patie), s. f., deficiență a țesutului elastic; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a fibrelor țesutului elastic; ~tonometrie (v. tono-, v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare a tensiunii intraoculare.
8. [DE] ELASTOMÉRI (< fr. {i}) s. m. pl. (CHIM.) Polimeri sintetici cu proprietăți înalt elastice, asemănătoare cu ale cauciucului natural (ex. cauciucurile sintetice, polimerii plastifiați și mulți produși anorganici, printre care sulful elastic, seleniul elastic etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL