1. [DEX '09] EGOCENTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.
2. [MDA2] egocentric, ~ă [At: PÂRVAN, I. F. 110 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr égocentrique] 1 a (D. oameni) Care este stăpânit de egocentrism (1). 2 a Care dă dovadă de egocentrism. 3 a (D. firea, manifestările etc. oamenilor) Caracteristic, propriu celui stăpânit de egocentrism (1). 4 a Care trădează egocentrism (1). 5 sn (Rar) Egocentrism (1).
3. [DEX '98] EGOCENTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestările oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.
4. [DN] EGOCENTRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Om) stăpînit de egocentrism; egotist, care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale. [Cf. fr. égocentrique].
5. [MDN '00] EGOCENTRIC, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de egocentrism; egocentrist. (< fr. égocentrique)
6. [DOOM 3] egocentric adj. m., s. m., pl. egocentrici; adj. f., s. f. egocentrică, pl. egocentrice
7. [DOOM 2] egocentric adj. m., s. m., pl. egocentrici; adj. f., s. f. egocentrică, pl. egocentrice
8. [DETS] EGO-1 „eu, propria persoană”. ◊ L. ego „eu” > fr. égo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ego-. □ ~centric (v. -centric), adj., s. m. și f., (persoană) care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor proprii, considerîndu-se centrul oricărei situații; ~filie (v. -filie1), s. f., iubire patologică de sine; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație patologică a propriei persoane; sin. egocentrism; ~latru (v. -latru), adj., stăpînit de egolatrie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL