1. [DEX '09] IEFTINĂTATE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. – Ieftin + suf. -ătate.
2. [MDA2] ieftinătate sf [At: PSALT. 168 / V: efte~, efti~, ~ten~ / Pl: ~tăți / E: ieftin + ~ătate] 1 Calitate de a fi ieftin. 2 Situație caracterizată prin prețuri mici. 3 (Înv) Belșug. 4 (Înv) Îndurare. 5 (Înv) Dărnicie.
3. [CADE] IEFTINĂTATE sf. Starea lucrului ieftin (C. „scumpete”).
4. [DLRLC] IEFTINĂTATE s. f. (Rar) Calitatea de a fi ieftin: situație caracterizată prin prețuri ieftine.
5. [Șăineanu, ed. VI] ieftinătate f. starea lucrului ieftin.
6. [Scriban] ĭeftinătáte f. Calitatea de a fi ĭeftin. Vechĭ. Belșug. Îndurare, milă. – Vechĭ eft-. La Cor. eftenșug.
7. [MDA2] eftinătate sf vz ieftinătate
8. [MDA2] ieftenătate sf vz ieftinătate
9. [DOOM 3] ieftinătate s. f., g.-d. art. ieftinătății
10. [DOOM 2] ieftinătate s. f., g.-d. art. ieftinătății
11. [DAS] IEFTINĂTATE. Subst. Ieftinătate (rar); ieftinire, reducere de prețuri, scădere de prețuri; preț scăzut, preț redus, preț convenabil, preț mic, preț derizoriu. Adj. Ieftin, ieftior (dim., pop.), ieftinit, ieftin ca braga, ieftin de tot, de două parale, necostisitor, cu preț redus, cu preț scăzut, convenabil, avantajos, avantajant (rar); economic, economicos. Vb. A fi ieftin, a fi ieftin ca braga, a costa ieftin (puțin), a nu face mulți bani (multe parale). A ieftini, a reduce (a scădea) prețul, a (mai) lăsa din preț; a vinde ieftin (convenabil), a da pe nimic, a da pe nimica toată, a da pe of. A se ieftini. Adv. Ieftin; pe nimic, de pomană, pe gratis, de (pe) pleașcă. V. comerț, lipsă de importanță, plată, preț.
12. [DAR] ieftinătate s.f.(înv.) 1. belșug. 2. îndurare, milă, miluire, milosârdie, ieftenșug, ieftinie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL