1. [DCR2] efigia vb. I (fig.) A scoate în relief ◊ „Avem acum [...] bucuria de a efigia un jubileu: cea de-a 250-a carte tipărită sub arcadele [...] acestei prestigioase colecții, ale cărei volume de buzunar apar în limbile română, maghiară și germană.” Săpt. 27 II 81 p. 4 (din efigie + -a)
2. [DOR] efigiat adj. m., pl. efigiați; f. sg. efigiată, pl. efigiate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL