1. [DEX '09] EFECTUARE, efectuări, s. f. Acțiunea de a efectua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. efectua.
2. [MDA2] efectuare sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 428 / Pl: ~uări / E: efectua] 1 Aducere la îndeplinire. 2 Punere în aplicare. 3 Creare (printr-o activitate oarecare). 4 (D. bunuri materiale, valori științifice sau artistice etc.) Realizare prin muncă. 5 Întreprindere a unei acțiuni (pentru atingerea unui scop). 6 (D. diverse feluri de munci, îndeletniciri, servicii etc.) Practicare.
3. [DLRLC] EFECTUARE, efectuări, s. f. Acțiunea de a efectua; înfăptuire, săvîrșire, realizare, îndeplinire, executare. Institutele participă activ la proiectarea și efectuarea traseurilor perdelelor forestiere. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/2. – Pronunțat: -tu-a-.
4. [DLRM] EFECTUARE, efectuări, s. f. Acțiunea de a efectua. [Pr.: -tu-a]
5. [DN] EFECTUARE s.f. Acțiunea de a efectua și rezultatul ei; facere, pregătire. [< efectua].
6. [DEX '09] EFECTUA, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare.
7. [MDA2] efectua vt [At: VASICI, M. II, 253/2 / V: (înv) ~ui, ~eptui / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr effectuer, lat effetuare] 1 A face să devină real, să existe (în urma unei activități prestate în acest scop). 2 A aduce la îndeplinire. 3 A pune în aplicare Si: a înfăptui, a realiza, a săvârși. 4 A face să se producă, să aibă loc. 5 A fi, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen etc. 6 (C.i. bunuri materiale, valori științifice sau artistice etc.) A crea (printr-o activitate oarecare). 7 A întreprinde o acțiune (pentru atingerea unui scop) Si: a executa, a face. 8 (C.i. diverse munci, îndeletniciri, servicii etc.) A presta. 9 (C.i. diverse munci, îndeletniciri, servicii etc.) A practica.
8. [MDA2] efectui vt vz efectua
9. [MDA2] efectuire sf vz efectuare
10. [MDA2] efeptui v vz efectua
11. [CADE] * EFECTUA (-tuez) vb. tr. A pune în lucrare, a îndeplini, a aduce la îndeplinire, a săvîrși [fr.].
12. [CADE] *EFECTUA (-tuez) vb. tr. A pune în lucrare, a îndeplini, a aduce la îndeplinire, a săvîrși [fr.].
13. [DLRLC] EFECTUA, efectuez, vb. I. Tranz. A înfăptui, a săvîrși, a realiza, a îndeplini, a executa. Țărănimea muncitoare a efectuat în mai bune condițiuni însămînțările și arăturile adînci de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. – Pronunțat: -tu-a.
14. [DLRM] EFECTUA, efectuez, vb. I. Tranz. A realiza, a înfăptui, a executa. [Pr.: -tu-a] – Fr. effectuer (lat. lit. effectuare).
15. [DN] EFECTUA vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p. i. 3,6 -uează, ger. -uînd. / < fr. effectuer].
16. [MDN '00] EFECTUA vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare)
17. [Șăineanu, ed. VI] efectuà v. a pune în execuțiune, a săvârși: a efectua un proiect.
18. [Scriban] *efectuéz v. tr. (fr. effectuer, mlat. effectuare, d. lat. effectus, efect). Îndeplinesc, execut: a efectua un proĭect.
19. [DOOM 3] efectuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. efectuării (desp. -tu-ă-); pl. efectuări
20. [DOOM 2] efectuare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. efectuării (-tu-ă-); pl. efectuări
21. [DOOM 3] efectua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. efectuez (desp. -tu-ez), 3 efectuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. efectuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să efectuez, 3 să efectueze; ger. efectuând (desp. -tu-ând)
22. [DOOM 2] efectua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectuează, 1 pl. efectuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să efectueze (-tu-e-); ger. efectuând (-tu-ând)
23. [IVO-III] efectuez, -uează 3, -ueze 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL