1. [DEX '09] ECOENCEFALOGRAFIE, ecoencefalografii, s. f. (Med.) Metodă de investigare a integrității sistemului nervos central prin folosirea ultrasunetelor. [Pr.: -co-en-] – Din fr. écho-encéphalographie.
2. [MDA2] ecoencefalografie sf [At: DN3 / P: ~co-en~ / Pl: ~ii / E: fr échoencéphalographie] Metodă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor.
3. [DN] ECOENCEFALOGRAFIE s.f. Metodă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor. [Gen. -iei. / < fr. échoencéphalographie, cf. gr. echo – sunet, enkephalos – creier, graphein – a scrie].
4. [MDN '00] ECOENCEFALOGRAFIE s. f. tehnică modernă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor. (< fr. échoencéphalographie)
5. [DETS] ECO-2 „ecou, zgomot, semnal sonor”. ◊ gr. ekho, „sunet, zgomot, ecou” > fr. écho-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. eco-. □ ~acuzie (v. -acuzie), s. f., tulburare a funcției auditive, caracterizată prin perceperea unui sunet auzit altădată; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., tendință patologică de imitare automată a acțiunilor și gesturilor persoanelor din jur; sin ecopraxie; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., metodă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor; ~estezie (v. -estezie), s. f., semnale somatoestezice false determinate de propagarea difuză a excitației; ~frazie (v. -frazie), s. f., tendință patologică de repetare automată a propozițiilor auzite la alte persoane; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru aprecierea densității mediilor, bazat pe principiul vibrațiilor ultrasonore; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore. 2. Intercalare în scris de către bolnav a unor cuvinte auzite întîmplător; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ecograf; ~lalie (v. -lalie), s. f., repetare automată a cuvintelor spuse de interlocutor, constituind un simptom al unor boli nervoase; ~metrie (v. metrie1), s. f., procedeu de determinare a nivelului unui lichid într-o sondă; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat de măsurare a adîncimii nivelului de lichid dintr-o gură de sondă, pe baza reflexiei undelor sonore; ~mimie (v. -mimie), s. f., imitare a expresiilor mimice ale persoanelor din jur, care apare în anumite stări patologice; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică constînd în repetarea fără sens a unor cuvinte sau acțiuni; ~praxie (v. -praxie), s. f., ecochinezie*; ~timie (v. -timie), s. f., reflectare în reacțiile emoționale ale unei persoane a tonusului afectiv al celor din jur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL