1. [DEX '09] ECLUZA, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.
2. [MDA2] ecluza [At: DN2 / Pzi: ~zez / E: fr écluser] 1 vt (C.i. un curs de apă, un canal etc.) A închide cu o ecluză. 2 vi (D. nave) A trece printr-o ecluză.
3. [DN] ECLUZA vb. I. 1. tr. A închide cu o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser].
4. [MDN '00] ECLUZA vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser)
5. [DCR2] ecluza vb. I A trece printre ecluze ◊ „În cursul zilei de luni [...] la Agigea a fost ecluzat un nou convoi de nave, compus din 4 barje de câte 3000 tone fiecare [...]” R.l. 27 VIII 85 p. 5 (din ecluză; cf. fr. écluser; DEX, DN3)
6. [DEX '09] ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială executată pe traseul unei căi navigabile, pentru a face legătura între două porțiuni cu niveluri diferite. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului, în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. – Din fr. écluse.
7. [MDA2] ecluză sf [At: AR (1830), 4042/3 / S și: (îdt, 2) ~usă / Pl: ~ze / E: fr écluse] 1 Construcție de lemn, de beton sau de fier, înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare și prevăzută cu vane care se pot închide ori deschide pentru a opri sau a lăsa să treacă apa prin ele Si: (îvp) opust, stăvilar, zăgaz. 2 Construcție hidrotehnică specială, pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. 3 (Îs) ~ de salvare Cameră metalică, tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. 4 (Îs) ~ de aer Cameră metalică, așezată la partea superioară a sasului2 unui cheson cu aer comprimat, pentru menținerea presiunii atmosferice sau a presiunii înalte în interiorul chesonului în timpul intrării ori al ieșirii personalului, materialelor Si: campană.
8. [DEX '98] ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială, executată pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu fără inundarea submarinului. – Din fr. écluse.
9. [DLRLC] ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție executată pe traseul unei căi de comunicație pe apă pentru a permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai înalt, în altă porțiune cu nivel de apă mai coborît și invers; constă dintr-un bazin mare de piatră cu porți mobile pentru reținerea sau evacuarea apei, după nevoie.
10. [DLRM] ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție specială care permite trecerea navelor dintr-o portiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă portiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. – Fr. écluse.
11. [DN] ECLUZĂ s.f. Lucrare executată pe cursul unui rîu, pe un canal etc. pentru a permite trecerea navelor de la un nivel al apei la alt nivel; stăvilar. [< fr. écluse].
12. [MDN '00] ECLUZĂ s. f. 1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar. 2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană (2). ◊ cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic. (< fr. écluse)
13. [DOOM 3] ecluza (a ~) (desp. e-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. ecluzez, 3 ecluzează; conj. prez. 1 sg. să ecluzez, 3 să ecluzeze
14. [DOOM 2] ecluza (a ~) (e-clu-) vb., ind. prez. 3 ecluzează
15. [DOOM 3] ecluză (desp. e-clu-) s. f., g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze
16. [DOOM 2] ecluză (e-clu-) s. f., g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze
17. [MDO] ecluză
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL