1. [MDA2] echivoca vi [At: DN3 / Pzi: ? / E: fr équivoquer] (Rar) 1 A produce un echivoc (8). 2 A folosi cuvinte echivoce (1). 3 A vorbi în doi peri.
2. [DN] ECHIVOCA vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. [< fr. équivoquer].
3. [MDN '00] ECHIVOCA vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. (< fr. équivoquer)
4. [DEX '09] ECHIVOC, -Ă, echivoci, -ce, adj., echivocuri, s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor din canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.
5. [MDA2] echivoc, ~ă [At: BUDAI-DELEANU în ȘA I, 287 / S și: ecui~ / V: (înv) ecvi~, (îvr) eci~ / Pl: ~oci, ~oce și ~uri, (înv) ~oace, (îvr) ~oce / E: fr équivoque] 1 a (D. un cuvânt, o expresie etc.) Care se poate interpreta în mai multe feluri Si: ambiguu. 2 a Care nu permite o interpretare sigură Si: neclar, confuz. 3 a Suspect. 4 a Îndoielnic. 5 a (D. o acțiune, purtare etc.) Necuviincios. 6-8 sn Expresie, atitudine, situație ambiguă. 9-10 sn Cuvânt sau propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. 11 sn Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor.
6. [MDA2] ecivoc, ~ă a, sn vz echivoc
7. [MDA2] ecvivoc, ~ă a, sn vz echivoc
8. [CADE] * ECHIVOC I. adj. 1 Care are două înțelesuri, în doi peri, care se poate tălmăci în două chipuri: cuvinte ~; un răspuns ~ ¶ 2 În care nu se poate avea încredere, a cărui cinste sau purtare dă de bănuit: un om ~. II. (pl. -curi) sn. Înțeles echivoc; întrebuințare a unui cuvînt care se poate tălmăci în două chipuri [fr. équivoque].
9. [CADE] *ECHIVOC l. adj. 1 Care are două înțelesuri, în doi peri, care se poate tălmăci în două chipuri: cuvinte ~e; un răspuns ~ ¶ 2 În care nu se poate avea încredere, a cărui cinste sau purtare dă de bănuit: un om ~. II. (pl. -curi) sn. Înțeles echivoc; întrebuințare a unui cuvînt care se poate tălmăci în două chipuri [fr. équivoque].
10. [DEX '98] ECHIVOC, -Ă, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.
11. [DLRLC] ECHIVOC1, echivocuri, s. n. Expresie, atitudine, situație neclară, ambiguă, care se poate înțelege în mai multe feluri.
12. [DLRLC] ECHIVOC2, -Ă, echivoci, -e, adj. (Despre un cuvînt sau o expresie) Care se poate înțelege în mai multe chipuri, cu două înțelesuri, ambiguu. ♦ Care conține o notă necuviincioasă. ♦ (Despre o atitudine, un fapt, o privire etc.) Care dă de bănuit, îndoielnic, suspect. Tulpină schimbă cu Ema o privire echivocă. CAMIL PETRESCU, T. II 13.
13. [DLRM] ECHIVOC, -Ă, echivoci, -e, adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțeleșuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ (Substantiv, n.) Expresie, atitudine, situație echivocă. ♦ Care dă de bănuit; îndoialnic, suspect. – Fr. équivoque (lat. lit. aequivocus).
14. [DN] ECHIVOC, -Ă adj. (Despre un cuvînt, o expresie) Care poate fi interpretat în mai multe feluri; ambiguu. ♦ Necuviincios. ♦ (Despre o acțiune, o purtare etc.) Îndoielnic, ambiguu, suspect. // s.n. Cuvînt, propoziție cu dublu sens, dintre care un sens este adesea obscen, grosolan; atitudine, purtare, situație neclară care are mai multe aspecte (dintre care unele sunt neplăcute). [< fr. équivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce].
15. [MDN '00] ECHIVOC, -Ă I. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz. ◊ (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect. II. s. n. 1. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. ◊ ambiguitate. 2. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă. (< fr. équivoque, lat. aequivocus)
16. [Șăineanu, ed. VI] echivoc a. care poate avea un îndoit înțeles: răspuns echivoc.
17. [Scriban] *echivóc, -ócă adj. (fr. équivoque, d. lat. aequi-vocus, d. aequus, egal, și vox, voce). Cu doŭă înțelesurĭ: vorbă echivocă. Fig. Suspect: virtute echivocă. S. n., pl. urĭ. Frază cu doŭă înțelesurĭ, confuziune, situațiune ambiguă: a înlătura un echivoc. Adv. În mod echivoc.
18. [DOOM 3] echivoc1 adj. m., pl. echivoci; f. echivocă, pl. echivoce
19. [DOOM 2] echivoc1 adj. m., pl. echivoci; f. echivocă, pl. echivoce
20. [IVO-III] echivoc, -vocă.
21. [DTL] ECHIVOC, -Ă adj. (< fr. équivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce): în sintagmele cuvânt echivoc, expresie echivocă, exprimare echivocă și propoziție echivocă (v.).
22. [DETS] ECHI- „egal, asemănător”. ◊ L. aequus „asemănător, egal” > fr. équi-, it. id., engl. id., germ. äqui- > rom. echi-. □ ~valent (v. -valent), adj., (despre figuri geometrice) egal ca arie cu o altă figură, fără a coincide ca formă; ~valv (v. -valv), adj., (despre moluște) cu valve egale ca mărime și formă; ~voc (v. -voc), adj., (despre un termen) care poate fi interpretat în mai multe feluri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL