1. [DEX '09] ECHIPOLENȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence.
2. [MDA2] echipolență sf [At: COSTINESCU, 390 / V: equi~, (îvr) ~țiu sn / E: fr équipollence] 1 (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. 2 (Log) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună Si: echivalență.
3. [DN] ECHIPOLENȚĂ s.f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. [< fr. équipollence].
4. [MDN '00] ECHIPOLENȚĂ s. f. 1. egalitate de forțe, de puteri. 2. (log.) raport de egalitate între două propoziții sau concepte de aceeași extensie; echivalență. 3. (mat.) relație între vectori echipolenți. (< fr. équipollence, lat. aequipollentia)
5. [MDA2] echipolențiu sn vz echipolență
6. [DOOM 3] echipolență s. f., g.-d. art. echipolenței
7. [DOOM 2] echipolență s. f., g.-d. art. echipolenței
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL