1. [MDA2] ebulment sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr éboulement] (Glg) 1 Alunecare superficială de teren, care apare pe suprafața versanților sau pe taluzele săpăturilor. 2 Material rezultat în urma unui ebulment (1).
2. [DN] EBULMENT s.n. (Geol.) Surpare, prăbușire, năruire. ♦ Materialul astfel rezultat. [< fr. éboulement].
3. [MDN '00] EBULMENT s. n. 1. surpare, prăbușire, năruire a unui teren, a unui material. 2. materialul astfel rezultat. (< fr. éboulement)
4. [DE] EBULMÉNT (< fr.) s. n. Alunecare superficială de teren produsă în roci omogene, independent de stratificație, pe suprafața versanților, pe taluzurile săpăturilor, în urma uscării maselor argiloase sau a acțiunii hidrodinamice a apei de infiltrație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL