1. [DEX '09] EBRIETATE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébriété, lat. ebrietas, -atis.
2. [MDA2] ebrietate sf [At: LM / P: ~bri-e~ / Pl: ~tăți / E: fr ébriété, lat ebrietas, -atis] Stare caracteristică unei persoane care a consumat (în exces) băuturi alcoolice Si: beție, (ltî) ebriozitate.
3. [CADE] * EBRIETATE sf. Beție: trei inși cari aveau aerul a fi într’o stare de ~ patentă... i-au tăiat drumul (CAR.); tustrei erau veseli, în una din acele stări de ~ sufletească (VLAH.) [fr.].
4. [CADE] EBRIETATE sf. Beție: trei inși cari aveau aerul a fi într’o stare de ~ patentă... i-au tăiat drumul CAR.; tustrei erau veseli, în una din acele stări de ~ sufletească VLAH. [fr.].
5. [DLRLC] EBRIETATE s. f. (Mai ales în expr. stare de ebrietate) Starea celui beat, beție. Trei inși care aveau aerul a fi într-o stare de ebrietate patentă... i-au tăiat drumul. CARAGIALE, O. II 95. ◊ Fig. Tustrei erau veseli, în una din acele stări de ebrietate sufletească, cînd rîsul parcă e în aer și te îmbată ca un miros tare. VLAHUȚĂ, O. AL. II 48.
6. [DLRM] EBRIETATE s. f. (În expr.) Stare de ebrietate = starea celui beat; beție. [Pr.: -bri-e-] – Fr. ébriété (lat. lit. ebrietas, -atis).
7. [DN] EBRIETATE s.f. Beție. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. ébriété, lat. ebrietas < ebrius – beat].
8. [MDN '00] EBRIETATE s. f. stare de beție. (< fr. ébriété, lat. ebrietas)
9. [Scriban] *ebrietáte f. (lat. ebrietas, -átis). Beție.
10. [DOOM 3] ebrietate (desp. e-bri-e-) s. f., g.-d. art. ebrietății
11. [DOOM 2] ebrietate (e-bri-e-) s. f., g.-d. art. ebrietății
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL