1. [DEX '09] EBONIT s. n. v. ebonită.
2. [MDA2] ebonit sn vz ebonită
3. [DN] EBONIT s.n. v. ebonită.
4. [DEX '09] EBONITĂ s. f. Material plastic obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorozive, numeroase utilizări în industrie. [Var.: ebonit s. n.] – Din fr. ébonite.
5. [MDA2] ebonită sf [At: ENC. ROM. / V: ebonit sn / Pl: ~e / E: fr ébonite] 1 Produs de vulcanizare a cauciucului natural, cu un conținut ridicat de sulf legat, folosit ca material electroizolator și anticorosiv. 2 (Lpl) Varietăți de ebonită (1).
6. [CADE] * EBONITĂ sf., * EBONIT sbst. Substanță tare, lucioasă, ușoară și rezistentă, obținută prin vulcanizarea cauciucului amestecat cu pucioasă; se întrebuițează la facerea mînerelor de cuțite și de bastoane, a bilelor de biliard, a diferite obiecte de fantezie, la aparate electrice și de radiofonie, etc. [fr.].
7. [CADE] *EBONITĂ sf., *EBONIT sbst. Substanță tare, lucioasă, ușoară și rezistentă, obținută prin vulcanizarea cauciucului amestecat cu pucioasă; se întrebuințează la facerea mînerelor de cuțite și de bastoane, a bilelor de biliard, a diferite obiecte de fantezie, la aparate electrice și de radiofonie, etc. [fr.].
8. [DEX '98] EBONITĂ, ebonite, s. f. Material plastic obținut de obicei prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorosive, numeroase întrebuințări în industrie. [Var.: ebonit s. n.] – Din fr. ébonite.
9. [DLRLC] EBONITĂ s. f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf în proporție de 25-32 % și folosit în electrotehnică și în alte ramuri ale industriei. La capătul firului, din nevăzut, răspunsul a venit atît de repede și irevocabil, încît s-ar fi spus că omul pîndea de mult cu pîlnia de ebonită în ureche, așteptînd. C. PETRESCU, C. V. 263.
10. [DLRM] EBONITĂ s. f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și avînd numeroase întrebuințări în industrie. – Fr. ébonite.
11. [DN] EBONITĂ s.f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. [Var. ebonit s.n. / < fr. ébonite].
12. [MDN '00] EBONITĂ s. f. material electroizolant și anticorosiv solid, obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. (< fr. ébonite)
13. [Scriban] *ebonítă f., pl. e. Caucĭuc vulcanizat cu de treĭ orĭ maĭ multă pucĭoasă de cît obișnuitu caucĭuc vulcanizat, care dă o substanță de aspectu cornuluĭ și din care se fac peptenĭ, mînere de cuțite, izolatoare electrice, bile de biliard și fel de fel de obĭecte (Descoperit de Goodyear).
14. [DOOM 3] ebonită s. f., g.-d. art. ebonitei
15. [DOOM 2] ebonită s. f., g.-d. art. ebonitei
16. [MDO] ebonită
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL