1. [MDA2] ebluisare sf [At: DN3 / Pl: ~sări / E: ebluisa] (Frr) Orbire.
2. [DN] EBLUISARE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a ebluisa; întunecare (momentană) a vederii; orbire. [Pron. -blu-i-. / < ebluisa].
3. [MDA2] ebluisa vt [At: DN3 / Pzi: ~sez / E: fr éblouir] (Frr; d. surse de lumină) A orbi.
4. [DN] EBLUISA vb. I. tr. (Franțuzism) A întuneca vederea, a orbi (datorită unei străluciri prea mari). [Pron. blu-i-. / cf. fr. éblouir].
5. [MDN '00] EBLUISA vb. tr. 1. (despre lumină) a întuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorită unei străluciri prea mari). 2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului. (după fr. éblouir)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL