1. [DEX '09] EREMIT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermit s. m.] – Din fr. érémite.[1]
2. [DEX '09] ERMIT s. m. v. eremit.[1]
3. [MDA2] eremit, ~ă [At: DRLU / V: (asr) ermit, (înv) erimit / Pl: ~iți, ~e / E: fr érémite, it eremito, lat eremita, ngr ἐρημίτης] 1-2 smf, a (Rar; d. călugări) (Persoană) care se retrage într-un loc pustiu pentru a se consacra unei vieți austere, închinată rugăciunii Si: pustnic, schimnic, sihastru, (liv) ascet, (rar) anahoret. 3-4 smf, a (Rar; pan) (Persoană) care duce o viață retrasă, care evită societatea.
4. [MDA2] erimit, ~ă smf, a vz eremit
5. [MDA2] ermit, ~ă smf, a vz eremit
6. [CADE] * ERMIT sm. ⛪ Pustnic, sihastru [fr.].
7. [CADE] *ERMIT sm. Pustnic, sihastru [fr.].
8. [DEX '98] EREMIT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermit s. m.] – Din fr. érémite.
9. [DEX '98] ERMIT s. m. v. eremit.
10. [DLRLC] ERMIT, ermiți, s. m. (Franțuzism rar) Pustnic, sihastru, schimnic.
11. [DN] EREMIT s.m. Ermit. [Cf. it., lat. eremita, gr. eremites < eremos – deșert].
12. [DN] ERMIT s.m. (Rar) Călugăr care trăiește în singurătate; pustnic, sihastru. [Scris și eremit. / < fr. ermite].
13. [MDN '00] EREMIT s. m. sihastru; ermit. (< fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites)
14. [MDN '00] ERMIT s. m. eremit. (< fr. ermite)
15. [Șăineanu, ed. VI] eremit m. pustnic.
16. [Șăineanu, ed. VI] Petru (Eremitul) m. călugăr francez, predică întâia cruciată și însoți pe cruciați (1050- 1115).
17. [Scriban] *eremít, -ă s. (vgr. eremítes, d. éremos, pustiŭ, nelocuit; lat. eremita, fr. ermite). Rar. Pustnic, sihastru, călugăr care trăĭește singur, nu în mînăstire.
18. [DOOM 3] eremit s. m., pl. eremiți
19. [DOOM 2] eremit s. m., pl. eremiți
20. [DE] EREMITU, com. în jud. Mureș; 3.915 loc. (1995). Stație de c. f. Biserică de lemn (sec. 18).
21. [DE] PETRU EREMITUL (PETRU DIN AMIENS) (c. 1050-1115), cleric francez. Unul dintre organizatorii primei cruciade (1095); în 1096 cruciații, conduși de el, au ajuns la Constantinopol, al cărui vicar general a devenit; după aceea, cruciații au înaintat spre Nicomedia (azi Izmir, Turcia), dar P. nu i-a putut stăpâni; el a revenit la Constantinopol spre a cere ajutorul împăratului Alexios I Comnenul și în absența sa armata a fost zdrobită de turci. În 1099 a mers la Ierusalim, apoi a revenit în Franța; prior al mănăstirii augustinilor de la Neufmontier (azi în Belgia).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL