1. [Șăineanu, ed. VI] Egmont (Conte d’) m. nobil din Țările-de-jos, generalul lui Filip II, luă parte la revolta patriei sale în contra tiraniei spaniole și fu decapitat în 1568.
2. [DE] EGMONT (TARANAKI), vulcan stins în V Insulei de Nord (Noua Zeelandă). Alt. max.: 2.518 m. Parc național (336 km2; fondat 1900). Turism. Semnalat pentru prim oară de J. Cook (1770), a fost cucerit în 1839.
3. [DE] EGMOND (EGMONT), Lamoraal, conte de ~ (1522-1568), general și om politic din Țările de Jos. Unul dintre conducătorii opoziției nobiliare împotriva stăpânirii spaniole; arestat (1567) din ordinul ducelui de Alba, a fost condamnat la moarte și decapitat. Erou al tragediei lui Goethe și al uverturii lui Beethoven.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL