Definiție și ce înseamnă dăunos

1. [DEX '09] DĂUNOS, -OASĂ, dăunoși, -oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -os.

2. [MDA2] dăunos, ~oasă a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: daună + -os] 1 Păgubos. 2 Vătămător. 3 Care râvnește bunurile altora. 4 Pofticios.

3. [DLRLC] DĂUNOS, -OASĂ, dăunoși, -oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. Anii săi tineri, mintea-i îndărătnică cu greu i-ar fi păstrat scaunul domniei, de n-ar fi stat la mijloc mumă-sa, doamna Chiajna, muiere capeșă și dăunoasă. ODOBESCU, S. A. 124. – Pronunțat; dă-u-.

4. [DOOM 3] dăunos (rar) (desp. dă-u-) adj. m., pl. dăunoși; f. dăunoasă, pl. dăunoase

5. [DOOM 2] dăunos (rar) (dă-u-) adj. m., pl. dăunoși; f. dăunoasă, pl. dăunoase

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. […]
1. [DEX '09] DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. […]
1. [DEX '09] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. […]
1. [DEX '09] DĂRĂBUȚ, dărăbuțe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui dărab. – Dărab + […]
1. [DEX '09] DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, […]
1. [DEX '09] DĂRĂCIRE, dărăciri, s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit. […]
1. [DEX '09] DĂRĂCIT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat […]
1. [DEX '09] DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro