1. [DEX '09] DĂSCĂLIȚĂ, dăscălițe, s. f. (Pop.) Învățătoare (la țară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soție de dascăl (1). – Dascăl + suf. -iță.
2. [MDA2] dăscăliță sf [At: PRAV. 171 / Pl: ~țe / E: dascăl + -iță] 1 (Pop) Învățătoare (la țară). 2 (Pex; fam) Profesoară. 3-7 (Fam) Soție de dascăl (1-2, 5, 14).
3. [CADE] DĂSCĂLIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🖋 Învățatoare: cela ce-și va da fata la vre-o ~ muiare pentru să o învețe carte (PRV.-LP.); dăscălița sărăcie ’nvață pe om meserie (PANN) ¶ 2 🖋 ⛪ Nevasta unui dascăl.
4. [DEX '98] DĂSCĂLIȚĂ, dăscălițe, s. f. (Pop.; rar) Învățătoare (la țară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soție de dascăl (1). – Dascăl + suf. -iță.
5. [DLRLC] DĂSCĂLIȚĂ, dăscălițe, s. f. (Popular, azi rar) Învățătoare (mai ales la țară); p. ext. (arhaizant și familiar) profesoară; soție de dascăl (1, 4). Se va face și ea dăscăliță, va fi directoarea vreunui institut. GALACTION, O. I 637. Tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniță, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăliță. GOGA, P. 29. Cînd mi-ai fi tu dăscăliță, Ai vedea cum m-aș sili. NEGRUZZI, S. III 24.
6. [Scriban] dăscălíță f., pl. e. Fam. Învățătoare, profesoară.
7. [MDA2] dascaliță sf vz dăscăliță
8. [DOOM 3] dăscăliță (pop.) s. f., g.-d. art. dăscăliței; pl. dăscălițe
9. [DOOM 2] dăscăliță (pop.) s. f., g.-d. art. dăscăliței; pl. dăscălițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL